Mama polițistului Gigină: "Copilul meu coplet desfigurat, cu gâtul retezat; cu chipul plin de sânge"

20 Sep 2016

  • Mama polițistului Gigină: "Copilul meu coplet desfigurat, cu gâtul retezat; cu chipul plin de sânge"

Cazul polițistului Gigină. O balanță, două talgere care atârnă egal, plantată fix în mijlocul conștiinței noastre sociale, a unor români prea plictisiți să simtă revoltați mai mult de o dată pe an, de nedreptate, de nesimțirea turmei ce conduce nația.

Durerea unei mame, este imposibil s-o simți cu propria inimă. Deznădejde, neputință, revoltă. Carmen Gigină, mama polițistului Bogdan Gigină, decedat în timp ce deschidea coloana oficială a ministrului de Interne, Gabriel Oprea, a simțit nevoia să ni se destăinuie, prin intermediul paginii sale de Facebook.

Carmen Gigină pune pe umerii noștri parte din povara și durerea ei, fiindcă îi este imposibil să treacă mai departe, să mai trăiască cu nedreptatea comisă de Senatul României, care n-a încuvințat urmărirea penală a celui vinovat moral de moartea fiului său, din considerente politicianiste, de gașcă, de grup, înaintea alegerilor parlamentare. 

Gabriel Oprea este vinovat moral de moartea lui Bogdan Gigină, de programul infernal la care supunea personalul coloanelor oficiale, la care nu avea dreptul prin lege, dar pe care le folosea nonșalant, chiar și atunci când își vizita amanta, doar nu era să stea și să înjure în ambuteiaje, doar nu era să le încerce și să caute o soluție benefică nu numai pentru el.

Gabriel Oprea este vinovat, ca majoritatea celor care s-au ridicat pe cârca voturilor deasupra celorlalți, îngâmfare, credința că tot li se cuvine, că totul li se permite, că sunt cei aleși, că noi, restul, suntem doar mulți și proști... 

Citiți și suferiți alături de Carmen Gigină.

Gabriel Oprea, tu poți să citești, poți s-o privești în ochi, poți s-o consolezi, poți să-i ștergi sentimentul de nedreptate, de revoltă, poți?

_______________________

"Nu am vrut până acum să vorbesc despre trăirile noastre; acum vreau ca toți cei care ne-ați "condamnat" să înțelegeți de ce nu am făcut-o. Sunt lucruri greu de spus și greu de imaginat pentru voi care sunteți părinți. În seara zilei de 20 octombrie 2015 în urma telefonului primit la ora 19:02, am alergat către spitalul Universitar.

Cel care ne-a anunțat de accident repeta "nu pot să cred că s-a întâmplat asta, nu pot să cred”....Soțul meu și-a îmbrăcat un trening peste pijama și a plecat către spital....eu m-am blocat nu reușeam să mă îmbrac....eram ...paralizată....I-am spus să alerge soțului meu ..."Am să ajung cu un taxi nu mă aștepta ....du-te lângă băiat". Am ieșit în stradă căutând un taxi .....greu de găsit ...afară plouă torențial. Am pornit către zona Unirii spunând rugăciuni pentru viața copilului meu.

Nu îmi păsa că oamenii se opreau și mă priveau ca pe un om debusolat nu-mi păsa....decât de el , de copilul meu, imploram Divinitatea ca el să fie bine. În momentul în care am intrat în spitalul Universitar am avut impresia că toată lumea mă cunoaște. Cel de la intrare m-a întrebat „Sunteți mamă polițistului accidentat?” Mi-a arătat ușa unde copilul meu era resuscitat. Am intrat și acolo am găsit un copil, copilul meu coplet desfigurat, cu gâtul retezat; cu chipul plin de sânge, pardoseala era plină de sînge; m-am prăbușit la picioarele lui, sărutîndu-le și strigându-l. Încă avea șosetele ude în picioare. M-am trezit ridicată brusc și zguduită de umerii...medicul de gardă plângea și încerca să mă facă să înțeleg că nu se mai poate face nimic. M-am prăbușit din nou la picioarele copilului meu, implorind și privind oamenii care deși știau că nu se mai poate face nimic pentru el nu voiau să renunțe. Nu am să uit niciodată cum acei oameni încercau imposibilul, nu am să uit lacrimile care li se înodau sub barbă...

Astăzi privesc, privim, neputincioși la nedreptatea făcută sufletului copilului nostru", a scris Carmen Gigină pe Facebook.

SHARE