Gică Popescu, mărturisire: Tata plângea, în genunchi, cu o cruce în mână. El, un oltean mândru... după două luni a cedat

11 Oct 2017

Gică Popescu a vorbit pentru prima dată despre momentele teribile pe care le-a trăit, în perioada în care a fost în închisoare, într-un interviu oferit Gazetei Sporturilor.

  • Gică Popescu, mărturisire: Tata plângea, în genunchi, cu o cruce în mână. El, un oltean mândru... după două luni a cedat

Fostul sportiv a amintit cu durere și despre faptul că tatăl său s-a stins din cauza faptului că fiului său i s-a făcut o nedreptate, pentru care a trebuit să plătească în închisoare.

Cum priviți acum condamnarea și perioada petrecută în închisoare?

Gică Popescu: Mi-e greu... Așa să se facă justiția în România... Păcat că s-a pierdut o oportunitate pentru fotbal. Păcat de familia mea... Copiii au stat 20 de luni fără tată, soția mea s-a chinuit... Tata a murit, i s-a spart inima de supărare. Și nu-l mai aduce nimeni înapoi pe tata! De astea îmi pare rău. Nici acum nu m-am împăcat cu ideea că l-am pierdut, îmi lipsește... Eu duc mult, mult, mult! Sunt foarte puternic și foarte mândru. Încasez fără probleme. Dar aveam o opinie de achitare de la Înalta Curte. De la instanța supremă! Și totuși am fost condamnat.

Au fost grele cele 20 de luni din închisoare?

Gică Popescu: Primele luni au fost. Începutul și apoi perioada după ce a murit tata. Altfel, mă obișnuisem. Singura mea preocupare era legată de cei de acasă. A fost greu. Erau mai mici și copiii... Mie mi-a plăcut mereu să stau lângă familie... Mi-au lipsit enorm. Bine că au înțeles, s-au comportat incredibil de bine. E o experiență de care nu ne amintim cu plăcere, dar face parte din viața noastră. Pe copii i-a maturizat foarte mult. Cel mai greu e că s-a dus tata... Încă n-am asimiliat ideea că nu mai e, nu pot să...

Tatăl avea probleme de sănătate și înainte?

Gică Popescu: Lua pastile de inimă, dar nu avea ceva grav. L-a măcinat rău de tot, s-a consumat enorm. El apărea în public și zicea "Lasă, mă, ce dacă...", dar el era turbat. Nu era un om credincios, cred că n-a intrat de două ori în viața lui în biserică. După condamnare l-a găsit mama în mijlocul camerei cu o cruce în mână. Plângea. Tata să plângă! Era un oltean mândru, nu accepta că fiului său i se poate întâmpla. Și după două luni a cedat, n-a mai putut... Astea sunt nenorocirile.

Vi s-a schimbat viața de când ați ieșit din închisoare?

Gică Popescu: Total! Mi-am schimbat prioritățile. Mi-am dat seama că tot ce contează sunt familia și interesul tău personal. Și toată lumea așa gândește. Eu eram singurul idiot cu proiecte, mamă, să vezi ce facem! Trebuie să-ți fie ție bine, atât! Că revoluționari d-ăștia... V-am zis, nu sunt vremurile care să permită așa ceva. E adevărat că Mircea Sandu propusese în 2014 să candideze și Iordănescu ca variantă B, pentru cazul în care ați fi fost condamnat la închisoare? Ceea ce s-a și petrecut.

Au propus varianta B, însă eu nu le-am dat voie. Mă știam nevinovat și le-am zis "Nu are ce să se întâmple, n-au de ce să mă condamne!". Nu putea exista varianta B! I-am și zis "Nea Puiule, dacă mă condamnă ăștia n-o să mă ai pe conștiință? Că devii președinte pentru că sunt eu condamnat?". Mi-a dat dreptate. Atunci a fost corect, după care s-a mai schimbat. Asta e, lumea se mai schimbă. 

SHARE