La mulți ani, Tamara Buciuceanu-Botez!

10 Aug 2017
  • La mulți ani, Tamara Buciuceanu-Botez!

"Această meserie atât de grea şi de spinoasă mi-a oferit cele mai mari satisfacţii. Cu mare bucurie şi chiar mândrie, pot să spun că nu am avut nici un eşec. Toate rolurile principale şi cele secundare şi episodice le-am jucat cu aceeaşi dăruire şi, de aceea probabil, succesul a fost deplin. Fiecare premieră a fost consemnată de criticii teatrali.

Cariera mi-am construit-o cu multă dăruire, cu sinceritate, demnitate şi cinste, fără să fac nici un fel de compromis. Mi-am respectat regizorii, precum şi actriţele şi actorii cu care am fost parteneră. De asemenea, am iubit oamenii de scenă.

Am iubit şi respectat publicul, care m-a primit întotdeauna cu cea mai mare căldură. Poate cel mai minunat lucru pe care l-am trăit şi cu care mă mândresc este cariera. Îmi dau seama că nu am trăit degeaba!

Am iubit dintotdeauna scena. Mama şi tatăl meu mi-au alimentat această dragoste pentru artă, pentru că au văzut că acesta era visul meu. Şi iată că s-a împlinit! Probabil că nu întâmplător îmi dau telefon oamenii şi prietenii adevăraţi.

Viaţa nu-ţi aduce în faţă numai lucruri frumoase, îţi aduce şi suferinţă. Şi eu am suferit foarte mult. Am trecut prin lucruri grele, mi-am pierdut părinţii, soţul, fratele. Am citit într-un mare filozof că amintirea celor morţi stă numai în amintirea celor vii şi, de aceea, întotdeauna în momentele de aniversare, de orice natură ar fi ele, gândul mi-a fost la ai mei", spune Tamara Buciuceanu-Botez.

________________

Tamara Buciuceanu-Botez s-a născut la 10 august 1929, în Tighina (Republica Moldova, azi), într-o familie unită, cu părinți extraordinari, care i-au alimentat, ei și celorlalți 4 frați (două fete și doi băieți), de mici dragostea pentru artă. În 1940, familia se refugiază la Iași, la bunica sa, și încep ani grei, cu multe privațiuni. Toate trec, însă, iar Tamara începe să cocheteze cu teatrul și, între 1948-1951, frecventează Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iași, urmând ca din anul IV de studii să se transfere la București, la IATC.

Termină studiile în 1952 și este dorită și de Teatrul Armatei și de Teatrul Giulești. Ca să nu aibă îndoieli, pune două bilețele într-o pălăriuță, trage și iese Teatrul Giulești. Așa a vrut soarta și nu i-a părut deloc rău. Cum avea o voce remarcabilă, la una din reprezentațiile vodevilului „Pălăria florentină”, care se juca la Giulești, a văzut-o Ion Dacian și-a chemat-o la Teatrul de Operă, unde a stat 9 ani și-a avut 11 premiere.

Prin 1972, Lucian Pintilie o transferă la Teatrul Bulandra, face un rol de excepție în „Revizorul” și joacă în multe alte piese minunate, printre care „O dimineață pierdută” și „Interviul”. La scurt timp, i se încredințează rolul Coanei Chirița (pe care și-l dorise 25 de ani!), rol pe care-l interpretează ani în șir, pe întinderea a 80 de spectacole puse în scenă la Iași și București.

De atunci timpul a trecut, personajele jucate în filme au crescut la peste 40, televiziunea și-a făcut cu prisosință treaba (cel puțin până în 1989), scena teatrului i-a știut vreme de peste 60 de ani fiecare pas, urmând ca acum câțiva ani (4 septembrie 2011) o stea să se desprindă de pe cerul artei și să apară pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului din Capitală, purtând numele Tamarei Buciuceanu-Botez. Și dacă „cerul” i-a recunoscut talentul și dăruirea artistică, oamenii nu se puteau lăsa mai prejos.

Astfel, i se decernează peste 20 de premii de interpretare, dintre care: Premiul pentru întreaga activitate artistică din partea Ministerului Culturii și Cultelor (2002), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (2004), Premiul de excelență din partea TVR (2009), Premiul de excelență la Gala Premiilor UNITER (2011), Premiul Gopo pentru întreaga activitate (2012) și, la sfârșitul lunii iunie din acest an, Premiul de excelență pentru întreaga activitate artistică decernat în cadrul Galei TIFF.

Astăzi, distinsa actriță împlinește 88 de ani de viață și 65 de ani trăiți, mai râzând-mai plângând, mai glumind-mai cântând, în lumea teatrului. Să-i urăm o liniștită toamnă a vieții, multe clipe de bucurie, zile senine, sănătate (că e mai bună decât toate) și să-i mulțumim că ne-a descrețit frunțile și ne-a bucurat sufletul atâția ani de zile. La mulți ani, doamnă Tamara Buciuceanu!

Tamara Buciuceanu-Botez - Noi seara nu mâncăm

 

Tamara Buciuceanu-Botez şi Toma Caragiu - Soţia

SHARE