Drama mamei lui Andrei Gheorghe, drama oricărui persoane în vârstă din România

22 Noi 2016
  • Drama mamei lui Andrei Gheorghe, drama oricărui persoane în vârstă din România
    Matei Buta

Andrei Gheorghe a făcut public, pe Facebook, drama prin care trece mama sa, internată în spital pentru un control de rutină, în urma căruia a contactat o infecție nosocomială. Suferință și durere, dorință de moarte, de-a scăpa, de-a se elibera dintr-o condamnare la viață, fără vină. E o dramă prin care trec, pe rând, majoritatea persoanelor de vârsta a treia din România, finalul însingurat unei vieți amare, zbuciumate, pline de îndoieli și regrete, de așteptări și dezamăgiri.

Undeva în spatele rândurilor scrise de Andrei Gheorghe se află fiecare dintre noi, izolați și spășiți în fața unui sistem care ne călărește și ne osândește la aceeași zi plină de griji, de la maturitate, până la finalul ei...

Mama mea e in spital, in Constanta. E batrina, bolnava si plânge. S'a internat pentru un control de rutina. I s'a instalat o branule care a provocat o infecție violenta. Mina i s'a umflat ca un butuc, o doare, i s'a comunicat ca va trebui operata, nu doarme, suferă si vrea sa moara. Nu mai vede bine si imi spune ca operația costa 6000. Nu are banii ăștia, a muncit o viața dar nu ii are. Casa a pierdut'o, prietenii i'au murit, copilul e in alt oraș, e sigura si speriata. Ce sa fac? Cum sa o ajut? Cum sa asist indiferent la atâta nedreptate? Cum sa ma duc mîine sa plătesc taxele? Sa'i trimit bani? Asta si fac, lunar, de cind a ieșit la pensie. Cu ce a greșit? A crescut copii, a ajutat adulti, a respectat legea, nu a furat, a trăit iubirea iar acum se sfârșește umilita, o epava, un nimic. Un rest de carne măcinat de dinții societății din care a făcut parte dar pentru care astăzi nu mai e decit balast. Dulce, senina batrinete...

Andrei Gheorghe a revenit asupra subiectului, într-o altă postare Facebook.

Despre mama lui Andrei.
Am postat ieri o poveste care a născut comentarii, asa ca ma văd nevoit sa revin cu precizări.
1. Am 55 de ani, nu sint un copil si viețuiesc in România de cind ma stiu. Ca orice roman normal, am grija de părinții mei. 89 pentru generația lor a fost o furtuna pentru care nu s'au pregătit. Pensiile, casele, bătrânețea intr'un fel erau Pre-văzute si in alt fel s'au petrecut. "A pierdut casa" înseamnă, la fel ca si pentru altii, un proces încâlcit in care cîștigătorii au fost avocații si intermediarii. Apartamentul tău in care ai trăit o viața, nu e al tău iar statul iti oferă o suma insuficienta care se topește intre degetele o data cu vremurile. Bani la saltea nu ai, partenerul nu mai este si rudele, care au murit, care de'abia se descurca. Noroc de copil care trimite lunar cit poate si el. Cam asta e. Nici bine, nici rău. Asa e si nimic nu va mai fi ca înainte.
2. Pacient diabetic, cardiac, cu nenumărate complicații. Cum a supraviețuit, ce hotărâre a adus'o pina aici? Poate doar dorința de viața si frica de moarte. Telefoane, doctori, mașini, spitale, coridoare, cozi, infirmiere, asistente si toate bolgiile la un loc populeaza existența unui pensionar roman. E un iad. Si nu sint in situația unor prieteni care se înfrunta cu dementa. Dar asta e, csf? Naicsf, nu?
3. Infecția a fost Nosocomială.
4. Banii s'au cerut pentru o operație la ochi. Suma a fost intre. 4 si 6 mii de lei, "vedem noi, ne înțelegem."
5. Cazul este la trecut, ceea ce am scris s'a "rezolvat" ; frumos cuvint; la vremea sa.
6. Am scris la prezent, de furie, de sila si de pohui, vorba moldovenilor.
7. Am trăit 27 de ani in comunism si restul in ce ne înconjoară. Nu ma pling, am făcut cam ce am vrut dar ce am crezut in 89 azi nu mai ma încălzește. Nu mi'a plăcut ce eram dar nici ce'am devenit nu Imi place. Sărăcie, minciuna, hoție si nesimțire. Conduși de ticalosi, călărind idoli falși ne luptam cu ereticii si nu ne vedem fameii noștri. Sanatate-zero, educatie- nix, sosele- nema, viziune- ioc, misiune- așijderea, catedrale- naționalism- xenofobie, la mai mare. Iar tinerii, tinerii Preaiubiți, de Preaiubire pleacă si fug, caci a fi azi roman, înseamnă sa fii transfug.
8. Cazul prezentat este unic si singular. Si ca sa citez dintr'o intervenție otarita: "țara are dreptul sa decidă cui ii acorda demnitate" si ma întreb: ce'o fi făcut doamna Gheorghe de are țara dreptul sa'i refuze demnitatea? E, o fi făcut ea ceva, o fi scuipat, vorbit urit, nu?

SHARE