Alexandra Maria Lara: Îi mulțumesc tatălui meu că m-a scos din România!

06 Aug 2018

Valentin Plătăreanu era o figură cunoscută în Bucureștiul anului 1984, asta nu l-a împiedicat să se gândească să aleagă calea exilului, să plece din România comunistă și să se salveze de regimul lui Nicolae Ceaușescu.

  • Alexandra Maria Lara: Îi mulțumesc tatălui meu că m-a scos din România!

“Am plecat exact când mă aflam într-un moment culminant al carierei mele, fiindcă eram director adjunct la Teatrul National, lângă Radu Beligan, care era şi este o mare personalitate. A fost o hotărâre grea! Dar în acea perioadă totul era absurd... chiar şi în conducerea unui teatru.

Se întâmplau tot felul de lucruri tragicomice: ne confruntam cu normele de cenzură, cu o serie de restricţii pentru materiale. Nu existau cherestea şi hârtie de demachiat pentru actori... ne loveam de birocraţie la orice pas în ceea ce privea repertoriul. Stăteam ore-n şir la discuţii cu oameni fără nici un fel de pregătire în domeniu, ca să stabilim dacă e corect un cuvânt sau altul din texte. În turnee nu puteam să lucrăm, pentru că veneau muncitorii de scenă la mine şi se plângeau: «Domnule Valentin, nu putem să cumpărăm pâine, că n-avem buletin de localitate».

Pentru cei care iubeam teatrul şi colegii, era  din ce în ce mai greu de suportat. Nu mai vorbesc despre cenuşiul din jur, despre frigul din teatre iarna, când publicul spectator rămânea îmbrăcat cu paltoanele. Aş fi făcut-o în continuare, pentru că iubeam teatrul, dar pentru Alexandra ne-am dorit o altă viaţă”, mărturisește pentru Bild Plătăreanu, acum în vârstă de 81 de ani.

Prima oprire a fost Freiburg, apoi au ajuns în Berlinul de Vest.

Cu un copil de șase ani, fără vreo promisiune, fără aranjamente. Au plecat la Berlin, de fapt cu intenţia de a ajunge în Canada, dar în acel an se depăşise cota de imigrare, aşa că au cerut azil politic şi au rămas în Germania. În primele luni i-a ajutat o prietenă, singura lor cunoştinţă, la care au şi locuit o vreme.

"Primele slujbe au fost la negru", povesteşte Doina, soția lui Plătăreanu. "Am curăţat un restaurant vietnamez împreună cu Veve, am lucrat la un salon de cosmetică, apoi iarăşi m-am angajat într-un restaurant grecesc ca barmaniţă. Îţi dai seama că nu era chiar plăcut de la «doamna profesor, vă rog...» la «drăguţă, dă-mi şi mie o bere!». Totuşi, ne-am păstrat buna dispoziţie şi eram multumiţi că putem câştiga bani prin muncă cinstită."

"Mie mi-a făcut plăcere să muncesc, orice am făcut. Am fost şi grădinar, am lucrat şi la o centrală telefonică, însă munca asta şi umorul m-au salvat. Sigur că în Germania ne-am trezit într-o situaţie pentru care nici unul din noi nu era pregătit. Dar seara, după ce terminam munca, luam ce câştigasem şi mă duceam la ai mei mulţumit. Puteam să beau o bere rece. Îmi amintesc că înainte, în ţară, eram cu Amza, cu Fănică, şi ne duceam să mâncăm ceva după spectacol. Ni se spunea: «Bere nu avem», dar apoi, ca o mare favoare pentru «actorii noştri iubiţi», ni se servea băutura răcoroasă nu în halbe,  ci în ceşti de ceai, ca să nu observe ceilalţi clienţi", își reamintește și Plătăreanu.

Alexandra Maria Lara s-a născut la Bucureşti, în 1978. Actoria a învăţat-o la şcoala de teatru „Schauspielschule Charlottenburg”, fondată de Valentin Plătăreanu, la Berlin, în 1992.

Astăzi, Alexandra Maria Lara este una dintre cele mai titrate actrițe din Germania. Biografia actriţei Alexandra Maria Lara cuprinde peste 50 de filme, printre care „Der Untergang”, în regia lui Oliver Hirschbiegel, „Offset”, semnat Didi Danquart, sau Doctor Jivago în regia lui Giacomo Campiotti, în care a jucat alături de Hans Matheson şi Keira Knightley.

”Tata a trezit în primul rând în mine dorinţa de a deveni actriţă. Prin el, am cunoscut această întreagă lume a actoriei. Când am venit la Berlin, eu eram mică, tata a început să predea şi uneori mă lua cu el, seara, la cursuri. Aveam ocazia să văd cum lucrează cu studenţii. Pentru mine, era o lume încântătoare, era fascinant să-i văd pe actori cum se costumează sau cum se machiază. Îmi plăcea să observ cum lucrează tatăl meu cu studenţii şi probabil că dorinţa de a face şi eu acelaşi lucru în viitor exista, pe undeva, încă de atunci. Mai târziu, am urmat cursurile şcolii de teatru a tatălui meu, eram nu numai studenta lui, ci şi a altor profesori. Dar aş spune că tatăl meu a fost cel mai mare model al meu, a avut cea mai puternică influenţă. De la el am învăţat tot ceea ce e legat de profesia mea. Totul”, declara, într-un alt interviu, pentru Deutsche Welle, Alexandra Maria Lara.

La festivalul internațional de film de la Bad Saarow, ea a ales să fie însoţită de tatăl ei, un semn de mulțumire pentru curajul de care a dat dovadă în urmă peste 30 de ani.

“Îi mulțumesc tatălui meu pentru ce a făcut atunci. Când ești mic și ajungi într-o țară nouă, crești cu mai puține griji și probleme decât dacă ai fi avut o vârstă înaintată. Ulterior am început să îmi pun întrebări despre originile mele”, povestește actrița pentru Bild.

Pentru Deutsche Welle, ea spunea că, pe la vârsta de 15-16 ani a putut să se întoarcă pentru prima oară în România. ”Dar mult mai târziu, am început să-mi pun întrebări: Cât din mine e românesc? Cât e german? Unde e pentru mine acasă? Pe de o parte, aş spune că aici înseamnă pentru mine acasă, dar pe de altă parte, îmi e foarte clar că sunt româncă. Toate aceste întrebări şi ce au făcut părinţii mei pentru mine sunt atât de dificil de descris în cuvinte. A fost un noroc uriaş pentru mine şi cred că o misiune grea pentru ei şi, cu siguranţă, o decizie extrem de dificilă”, spunea ea pentru Deutsche Welle.

“Pe la 25 de ani, m-am întors și am lucrat și în România. Atunci am avut pentru prima dată sentimentul de proveniență. Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât ideea de patrie devine mai puternică. Așa am ales să îl duc și pe fiul meu de doi ani, Ben, în România. Când l-am văzut în casa părintească, unde îmi petreceam vacanțele de vară, parcă s-a închis cercul”, adaugă ea pentru Bild.

SHARE