Doctor Mihaela Bilic: 'Eu sunt invalidă, ghinion!'

09 Ian 2018

Intr-un articol postat recent pe Facebook, doctor nutritionist Mihaela Bilic nu mai abordeaza direct subiectul unei alimentatii sanatoase, ci despre experienta sa ca turist roman in Franta. Articolul, intitulat "Ghinionul de a fi roman", merita a fi citit pentru ca, cu siguranta, multi dintre cei nascuti in Romania au avut aceleasi sentimente si trairi ca autoarea randurilor de mai jos. 

  • Doctor Mihaela Bilic: 'Eu sunt invalidă, ghinion!'

"Am fost mereu mândră că sunt româncă, deși în ultima vreme entuziasmul și vehemența mi-au cam dispărut, copleșite fiind de o realitate dezarmantă. Am început ușor-ușor să-mi caut argumentele care să-mi păstreze nealterată credința și mândria națională, deși cu greu mă mai regăseam in peisajul care mă înconjura. Apoi am început să cred că nu contează, avem noi ceva "bube" pe ici, pe colo dar ele pot fi reparate, vindecate cu efort. Mai mi-au trebuit după aceea câțiva ani până am fost dispusă să-mi recunosc tristețea și dezamăgirea: "bubele" nu se vindecă, iar oamenii nu se repară...din simplu motiv că nu vor.

 Etapa următoare a venit în mod firesc, acolo unde te simți o oaie neagră rătăcită de turmă, începi să privești în jur căutând o altă turmă în care să fii asemeni celorlalți, în care să-ți găsești locul. Am început să-mi doresc lucruri bizar de normale, care au început să mi se pară vitale: vreau să trăiesc într-un oraș în care să pot merge pe trotuar și în care locurile de parcare pentru handicapați să nu mai fie ocupate de "șmecheri"; vreau să trăiesc într-o țară în care legile să fie respectate de toată lumea, nu doar de "fraieri", intr-o societate care are grijă de cetățenii ei, nu îi abuzează. 

Când plec în străinătate am brusc un sentiment de liniște, nu trebuie să mă mai apăr permanent de agresivitatea, mitocănia și umilințele de care avem parte zilnic. Insă nici acolo nu mi-e bine, pentru că nu sunt ACASA. La ce bun o societate care funcționează, dacă simți că nu e a ta. 

Sentimentul e teribil și greu de explicat, e ca un fel de handicap de adaptare...și la răul nostru, și la binele lor. Credeam că nu voi găsi niciodată răspunsul, când totul s-a lămurit atunci când mă așteptam mai puțin. O tarabă cu fructe uscate din Paris a fost revelația dilemei mele existențiale. Acolo am văzut de vânzare sâmburi de nucă de 2 categorii: unii perfecți, întregi, cu preț pe măsură și alții mai ponosiți, la jumătate de preț, proveniți din România. Cu mult umor, vânzătorul i-a definit pe aceștia din urmă "invalizi" având în vedere că le lipseau bucăți, că erau incompleți. Ei bine, eu am văzut în această etichetă definiția condiției mele: un "invalid" care, indiferent de țara în care trăiește, nu-și mai poate găsi locul. Mai trist e că nu eu sunt responsabilă pentru acest handicap, a fost vorba doar de ghinion. Ghinionul de a te naște într-o țară în care am fost mutilați psihologic, schilodiți sufletește. Și atunci, cu lacrimi în ochi, m-am plimbat pe străzile Parisului repetând obsesiv: "cât sunteți de norocoși pentru că v-ați născut în camere cu tavane înalte de 4 metri!" Eu sunt "invalidă", ghinion!", a povestit Mihaela Bilic.

SHARE