O zi din viața lui Karl Lagerfeld: “Beau Diet Coke din minutul în care cobor din pat dimineață, până merg la culcare”

08 Ian 2018

Karl Lagerfeld nu mai are nevoie de vreo prezentare, îl știu după renume chiar și cei care nu sunt pasionați de tot ceea ce înseamnă fashion. A jucat în filme, deține un brand care-I poartă numele, este directorul “creativilor” caselor Chanel și Fendi, dar numele sau este legat de alte mari și celebre Case. Care este programul zilnic al lui Lagerfeld, aflăm chiar de la el, dintr-un articol publicat de ediția americană a revistei Bazaar. Are 84 de ani si o forma fizica de zile mari. Si nu bea niciodata nimic altceva decat Cola de dieta. 

  • O zi din viața lui Karl Lagerfeld: “Beau Diet Coke din minutul în care cobor din pat dimineață, până merg la culcare”
  • O zi din viața lui Karl Lagerfeld: “Beau Diet Coke din minutul în care cobor din pat dimineață, până merg la culcare”
  • O zi din viața lui Karl Lagerfeld: “Beau Diet Coke din minutul în care cobor din pat dimineață, până merg la culcare”

8 A.M. – Dorm șapte ore. Dacă mă culc la 2 noaptea, mă trezesc la 9. Dacă mă ia somnul la miezul nopții, sunt în picioare la 7 dimineața. Am un somn greu, nu mă trezesc, oricât ar fi gălăgia de mare în casă. Port o cămășă lungă de noapte, albă, dintr-un material numit poplin imperial, creată special pentru mine de Hilditch & Key, Paris, după un model din secolul al XVII-lea pe care l-am văzut la Muzeul Victoria și Albert.

Primul lucru pe care îl fac când mă trezesc este să iau micul dejun. Doctorul meu mi-a recomandat două shake-uri de proteine fără zahăr, bineînțeles: unul are gust de ciocolată, celălalt de mere coapte. Asta-i tot. Nu am chef de nimic altceva dimineață. Nu beau niciodată nimic fierbinte, nu pentru că mi-ar fi recomandat medicul ci deoarece nu-mi plac lichidele fierbinți, foarte ciudat aș zice. În schimb, beau Diet Coke din minutul în care cobor din pat dimineață, până merg la culcare. Am spus deja că nu am probleme cu somnul. Nu beau cafea, nici ceai, nimic altceva.

Cel mai mult citesc dimineața, am un pat – baldachin așezat special lângă fereastră, de unde pot vedea muzeul Louvre și Sena. Citesc, desenez, creez modele. ȘI visez cu ochii deschiși, pentru că visatul cu ochii deschiși este important. Am vise și noaptea, dar foarte puține. Citesc ziarele franceze, englezești și câteva americane, câteva germane. Iubesc să citesc edițiile tipărite.

11.00 A.M. Îmi aranjează cineva părul, pentru că mă enervează să-mi între firele în ochi atunci când fac schițe. Părul meu nu este complet alb, ci are o nuanță de gri, așa că îl albesc complet cu șamponul Klorane dry. Este cel mai înțelept și mai la îndemână lucru de făcut, pentru că astfel am părul întotdeauna curat.

12,00 PM  Nu mă îmbrac și nici nu mă imbaiez până la orele prânzului, deoarece sunt mereu murdar de la culorile pe care le folosesc la pictat. Așa că, la miezul zilei, sunt încă în cămășă de noapte, care devine un fel de pensula murdară, astfel că o dau la curățat. Schimb totul de la o zi la alta, începând cu cearșafurile și terminând cu capoatele. Îmi place că totul să fie curat și spălat, incluzându-mă și pe mine. Iubesc dantelariile vechi, ceasafurile de demult, cuverturile matlasate, iar toate trebuie să fie albe. În alb, nu poți ascunde nimic. Știu că multă lume nu le preferă, pentru că sunt dificil și costisitor de întreținut. Dar va asigur că este o plăcere de neegalat ca seara, îmbrăcat într-un smoching alb, să te strecori într-un pat cu cearșafuri și perne frumoase, ireproșabil de curate. Este perfect.

Când termin cu schițele, fac baie. Obișnuiam să folosesc un produs de la Shu Uemura, însă nu se mai produce, astfel că l-am înlocuit cu altceva franțuzesc, care are darul de a deduriza apă. Pun jumătate de sticlă în cadă. Nu prea fac exerciții fizice, pentru că doctorul meu mi-a spus că nu sunt necesare. Am făcut sport în  tinerețe, și tot ce faci în acei ani te ajută să te menții de-a lungul vremii. Sunt foarte flexibil, nu am probleme.

Vestimentația mea arată în două feluri: o jachetă specială cu coadă, un fel de frac realizat de Dior, dar nu este ceea ce se poartă la nunți. Sunt realizate din tweed și materiale asemănătoare. Mai am o jachetă din colecția Dior Men, din care am cumpărat cinci bucăți, astfel că lumea crede că mă îmbrac zilnic cu aceleași haine. Mai port și jeanși din cea mai nouă colecție a mea. Sunt gri închis, au profilul meu imprimat în negru, dar trebuie să te uiți foarte atent că să remarci că e vorba de-un portret. Dressing-ul meu este atât de plin încât nu port decât ce se vede la suprafață. Mai am încă haine de acum zece ani de la Dior, dar cred că le voi dona muzeului Dior. Am piese unicat, pe care nu le voi mai purta niciodată, pentru că totul este altfel acum. Așa cum obișnuiam să trimit multe fax-uri, dar oamenii nu mai folosesc fax-ul.

De obicei, nu mănânc la prânz, dar, dacă mi se face foame, solicit că mâncarea să-mi fie adusă acasă. Am două case. Această în care dorm și fac schițe și mai am una la doi metri și jumătate de aici, unde mănânc, iau cina, întâlnesc oameni. Tot acolo gătește și bucătarul meu. Nu vreau să mă văd cu lumea aici. Deși spațiul este imens, vreau să fiu singur. Dacă îmi doresc ceva, sun și produsul solicitat vine în casa de alături. Studioul este tot acolo, ca și biroul. Dacă am oaspeți, nu-I vreau în această casă. Totul se întâmplă dincolo.

4 P.M. Am doi șoferi și câteva mașini. Șoferii mei sunt organizați în schimburi, cel de dimineață se ocupă de cumpărături și aduce ziarele, iar celălalt, Sebastien, care este, de asemenea, și secretarul meu, lucrează de după-amiază până noaptea târziu. În drumul meu, spre birourile Chanel, îmi place să privesc împrejur, îmi place să văd Parisul. Nu o să mă plictisească niciodată acest oraș. Multă lume vorbește la telefon majoritatea timpului, nu are vreme să se bucure de Paris. Merg mai întâi la Galignani, librăria mea preferată, apoi la Chanel, de unde mă duc la Colette și, câteodată, la Dior. Nu merg în prea multe magazine.

5.00 P.M. Ajung la studio foarte târziu după amiază și rămân până la opt, opt și jumătate. Sunt rapid și organizat. Prefer să muncesc după-amiază și diminețile, chiar și în weekend-uri și trimit tot ce fac de pe iPhone. Nu stau să aranjez materialele pe manechine, munca mea este conceptuală.

9.00 P.M. Cina depinde de ziua pe care am avut-o. Nu prea ies la restaurante, pentru că eu sunt mereu în întârziere, sunt foarte ocupat, dar mulțumit de profesia mea, astfel că aproape niciodată nu sunt pregătit pentru o cină în societate. Și-n plus, oamenii cu care îmi plăcea să ies fie au murit, fie nu-mi mai sunt în preajmă. Câteodată, merg la La Maison du Caviar, dar cel mai des iau cina la casă din Rue des Saints-Peres și mă duc direct acasă după aceea.

Urăsc cuvântul rutină. Și ceea ce urăsc cel mai mult este să mă îmbrac în grabă, că să fiu punctual la vreo cină importantă. Fiecare cină este importantă, niciodată n-ar trebui să ne culcăm înfometați, dar graba mă calcă pe nervi, poate și pentru că de multe ori am fost pus în această situație.

 

Mă relaxez dacă sunt foarte obosit. Câteodată citesc. Mai nou, mă joc cu pisica mea, Choupette. Pisica rămâne întotdeauna în casă și, când plec, menajera are grijă de ea. Choupette este foarte rafinată, nu iese niciodată din casă. Este o prințesă răsfățată.

 

SHARE