Pe când era bunica fată... Preotese bănuite de curvie

06 Ian 2018

În secolul al XVIII-a, onoarea este un lucru greu de menţinut într-o societate „întemeiată pe rumoare, bârfă, intrigă şi schimbul de daruri” şi ea trebuie administrată cu mari precauţii. Ca şi ceilalţi membri ai comunităţii şi preotul trebuie să lupte pentru câştigarea şi menţinerea onoarei.

  • Pe când era bunica fată... Preotese bănuite de curvie

Preoteasa are nevoie de aceeaşi bună preţuire şi reputaţie. Virtutea ei constituie aproape întotdeauna ţinta bârfelor din parohie. Alături de soţ, preoteasa joacă un rol important, iar conduita sa este mai expusă şi mai supravegheată decât a celorlalte femei.

Câteva zvonuri, lansate pe uliță despre caracterul ei, sunt suficiente pentru a distruge cariera și onoarea soțului. Reputația acestora se confundă cu cea a soților și mai ales cu practicarea meseriei. Nu numai preotul își asumă o misiune de hirotonisire, ci și femeia sa.

Printr-o astfel de situație trece popa Florea din Mitreni, județul Ilfov. Nu se știe cine a răspândit zvonul că preoteasa ar umbla în fapte netrebnice de curvie. Ispravnicii județului au preluat zvonul, au alcătuit o jalbă către Mitropolie, prezentând faptele și cerând îndepărtarea preotului. Mitropolitul se conformează: preotului i se ridică „darul preoției”, soția lui este trimisă surghiun la mânăstire să-și plângă păcatele.

Enoriașii, solidari cu preotul, știind că atât el, cât și soția lui sunt oameni buni, cinstiți și cu frica lui Dumnezeu, reacționează foarte repede. Ei redactează o jalbă prin care își cer preotul înapoi, lămurindu-l pe mitropolit cum de a fost posibil să apară astfel de zvonuri: „niște preoți, tovarăși de ai lui, văzând că noi sătenii ținem la acest preot, i-au aruncat pricini de curvie preotesei gândindu că acest cuvât o lipsi pă preot de la Sfânta Biserică”.

evomag.ro%20

De aceeași bună prețuire se bucură și preoții Pashalie din mahalaua Popa Soare și Iordache din mahalaua Sârbilor. Ambii sunt caterisiți din pricina zvonurilor lansate de această dată chiar de soțiile lor, povestește unul dintre documente, plecând de la atitudinea preotesei: „cam iute din fire din dihonie fămăiască au bănuit că ar fi având a face cu soția unui mahalagiu”. Mahalagii fac jalbă la Mitropolie cerându-și preoții înapoi, punându-se chezeș pentru buna purtare a lor și a soțiilor lor.

Dar atunci când aceste zvonuri nu mai sunt simple bârfe răuvoitoare, ci fapte notorii, întreaga comunitate se aliază împotriva unui astfel de comportament. Fie nu-l susțin pe preot în demersul său de a-și relua slujba, fie pune la cale înlăturarea și pedepsirea lui. Deși popa Nica este om de treabă, mahalaua Ceauș Radu nu se poate împăca cu comportamentul preotesei.

De aceea, mahalaua, în frunte cu Stoian, Preda, Paraschiva, Iane și Ilie, se prezintă la mitropolit, cerând măsuri împotriva acestei femei, care, prin purtările ei, necinstește Sfânta Biserică. Pentru a-și întări spusele, ei acceptă să jure cu mâna pe Evanghelie că preoteasa Maria „face curvie cu popa Vladislav, dar și cu un fecior al Paraschivei, dar și cu alții...”.

Tot comunitatea este cea care îl demască pe popa Stoian pentru că întreține relații netrebnice cu fina sa. Atât sătenii din Bogdănești, județul Vâlcea, cât și cei din Urluiani, județul Teleorman, se plâng Mitropolitului, cerând pedepsirea celui care încearcă să scape fugind din județ în județ. De remarcat cum cele două tabere, de o parte preotul și familia sa, de cealaltă parte enoriașii cu familiile lor, se supraveghează și se sancționează reciproc.

- Fragment din cartea „În şalvari şi cu işlic”, de Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, editura Humanitas.

SHARE