E ușor să faci bine, doar să vrei! O tânără i-a oferit mâncare și adăpost unui bătrân sărman întâlnit într-o parcare

02 Mar 2018

Anca Gaica, o tânără de 27 de ani din Timișoara, a reușit să ofere o poveste emoționantă, despre bunătate, care a mângâiat sufletele multora dintre cei care au citit-o, și care totodată  le-a arătat că nu e deloc greu să ajuți, sa despovărezi o viață, măcar pentru un timp, de amarul și de lipsa de perspective de zi cu zi. Doar să vrei!

  • E ușor să faci bine, doar să vrei! O tânără i-a oferit mâncare și adăpost unui bătrân sărman întâlnit într-o parcare

Întâmplarea s-a ivit pe neașteptate, atunci când tânăra se îndrepta spre casă, de la locul de muncă, când printre fulgii care începuseră să cadă atenția i-a fost atrasă de un bătrân care purta o discuție cu o doamnă, în parcarea supermarket-ului.

”27.02.2018...aparent o zi oarecare...

PRIMA parte a zilei a fost putin melancolica,cu ganduri legate de planurile mele prezente si viitoare,ulterior usor stresanta pentru realizarea si finalizarea cu brio a obiectivelor de final de luna de la serviciu,griji personale,etc..

21:30-plecare de la serviciu(Vodafone)

Gandul meu spre iesire:Ce frumos e afara,in sfarsit...ZAPADAAA...

La iesirea din Kaufland,intalnesc un domn...acest domn care il cheama Ciprian Gataiantu...

Nu stiam cum il cheama sau cine este,deoarece de 4 luni de cand stau si lucrez in Tm,nu il mai vazusem vreodata...

L-am vazut sarman,cu hainele murdare,ude,cu niste pantofi marimea 46(aprox) si fiind vizibil ca poarta la picior cu 3 nr mai mici ????
Il intreb daca vrea o patura...(matusa mea cumparandu-mi una noua recent si dorind sa o donez pe cea veche,avand acest gand de mai de mult timp)...insa,nu am avut cui...

Insa,acum stiu,ca de fapt era rezervata,pt el...Ciprian...pt ca nimic nu e intamplator...

El spune:Desigur,vreau,pt ca eu am una care e cam subtire ????(acestea au fost cuvintele lui)

Am zis:PERFECT,asta e mai groasa care v-o dau ????...

Haideti cu mine,acasa si v-o dau cu drag!

Si am pornit amandoi la drum,sub umbrela,bucurandu-ma de ninsoarea de afara,de faptul ca fac o fapta buna in fata lui D-zeu si incercand sa ma detasez de probleme personale care uneori ma apasa sufleteste...

Eram fericita si entuziasmata si ascultam o poveste de viata cu adevarat interesanta pe care va voi relata si voua...

Am mers 30 de min pe jos,pentru ca am hotarat impreuna sa nu asteptam autobuzul ci sa ne plimbam...

Destul de mult timp parcurs,mai ales ca si distanta ,pt un domn care are 73 de ani...(dar cu multa rezistenta fizica...confirmata cu brio la ajungerea la destinatie).

Si ca sa intelegeti distanta mai exact,cautati pe google maps(Damaschin Bojinca-Strada Harniciei nr 5) si trageti voi concluzia ....
In drumul spre casa,in timp ce povesteam,l-am intrebat daca a mancat ceva astazi,spunandu-mi:Nu am avut timp! 

Hmmm...Oare?!Era 21:30 cand l-am intalnit...

Era clar...nu avea bani...????

Sufletul meu,inima si mintea mea in secundele urmatoare mi-au dictat:ASTAZI MANCAM IMPREUNA,CINA...ACASA LA MINE...????

Si asa am facut...????

Ce aveam de mancare?Niste mazare cu pui,facuta acum 2 zile,niste oua,lapte,halva,fructe si legume si niste felii crocante de secara(ca paine nu prea mai mananc)....si, DELOC INTAMPLATOR,o cafea la plic,PRIMITA LA REST,pt ca eu nu beau cafea,DELOC...

De fapt,analizand,aceasta cafea era rezervata pt el...CIPRIAN,pt ca alti musafiri care beau cafea nu am!

Am mancat, am povestit...ora 00:00...

Afara frig...hainele si pantofii uzi de la ninsoarea de afara...zona unde sta nu o cunosc,mijloc de transport nu mai era disponibil,trebuia sa ii chem un taxi,intrucat eu nu am masina...

Decizia mea...sa faca o baie calda si sa ramana aici...zis si facut :) ...ACUM DOARME :) la caldura...Maine,de fapt azi(ca eu nu am adormit),va fi o zi mai buna,cu noi inceputuri si cu un nou prieten si bunic,as putea zice...

Cine e Ciprian spuneam ca va zic...sunt multe de zis,dar spun pe scurt...

Ciprian Gataiantu...nascut in 13.03.1945(73 de ani),un om extraordinar si f destept,care stie 2 limbi straine la perfectie(italiana si engleza)...Engleza mai ales,scris si vorbit la perfectie,intrucat a stat in America(Chicago) timp de 23 de ani,plecand la varsta de 34 de ani.
Intrucat dorul de casa,de mama si a catorva probleme personale a hotarat sa revina in Romania,acum aprox 15 ani.

O decizie nu tocmai inteleapta,as zice eu,in final,deoarece in Romania nu mai avea pe nimeni in afara de mama lui(pe atunci)..tatal lui murise la 1 luna distanta de la ajungerea lui in SUA...(acum 34 de ani),iar in Romania nu avea copii/sotie...

Cu alte cuvinte,acum e singur pe lume,(fratele lui murind anul trecut) si traind cu un ajutor social de 130 de lei/luna,stand intr-o casa derapanata,cu o camera,fara incalzire,fiind mostenire de la parintii lui...

Are 18 ani de lucru in Romania,dar nu mai are cartea de munca,actele ca dovada...nimic...

A lucrat 8 ani in SUA cu acte,in rest,la negru...

Multe proceduri...dar il voi ajuta sa le rezolve...incet,incet...????I-am promis asta...

De azi...e bunicul meu...prietenul meu...

In CONCLUZIE: Iubiti-va aproapele ca pe voi insiva si D-zeu va va rasplati inzecit!

Oferiti din putinul vostru si D-zeu va va da mai mult decat va asteptati...

Iubiti din suflet,sincer si curat si veti primi iubire la momentul potrivit si de la cine trebuie!! 

Iubiti,sperati,apreciati si nu va pierdeti credinta! AMIN! 

NOAPTE BUNA!”, a împărtășit Anca Gaica, povestea sa,  pe contul său de Facebook. 

SHARE