Vlăduț Nisipeanu. Povestea românului pe care Stalin l-a acceptat ginere și l-ar fi pus președintele României

13 Apr 2018

Pe Vlăduţ Nisipeanu viața l-a ridicat din familia săracă din Oltenia, în care s-a născut, în elita comunistă a României. Şi-a făcut studiile la Moscova la începuturile anilor '50 la Universitatea Lomonosov, a fost prietene cu Mihail Gorbaciov și un apropiat al lui Gheorghe Gheorgiu Dej și povestea de dragoste cu Svetlana era să-l facă ginerele lui Stalin.

  • Vlăduț Nisipeanu. Povestea românului pe care Stalin l-a acceptat ginere și l-ar fi pus președintele României
  • Vlăduț Nisipeanu. Povestea românului pe care Stalin l-a acceptat ginere și l-ar fi pus președintele României

Despre toate acestea, Vlăduț Nisipeanu a povestit într-un interviu acordat Jurnalului Național.

Cum a intrat în mişcarea sindicală şi cea comunistă...

Vlăduţ Nisipeanu: Din cauza sărăciei, pe la 11-12 ani, mi-am dat seama că trebuie să ies din sat. Prima dată am plecat la Vâlcea, pe jos, într-o seară. Am dispărut pur şi simplu, nu le-am zis nici părinţilor. Acolo am făcut liceul industrial. După aceea am dat examen şi am ieşit învăţător. De abia după ce am ieşit învăţător m-am întors acasă. Nici părinţii nu m-au recunoscut când am intrat în curte şi le-am zis că sunt noul învăţător din sat. Am plecat un copilaş şi m-am întors domnu' învăţător. Învăţător, director de şcoală la 18 ani. Aşa a început cariera şi viaţa mea. Pe mine mă interesau istoria, filosofia, ziaristica. La Vâlcea mi-am făcut nişte relaţii la sindicat, la partid şi ca învăţător am intrat în sindicatul din învăţământ în 1949. Am făcut un ziar la Vâlcea, Drum Nou se chema. Am fost luat la Vâlcea la sindicate şi la Crucea Roşie. De abia peste vreo doi ani m-am dus la facultate.

___________________

Cum a ajuns în atenţia Europei Libere. Întâlnirea cu Ana Pauker

Vlăduţ Nisipeanu: La judeţ făceam şi muncă de teren. Odată am văzut o biserică care nu era terminată în Dragăşani. Nu erau bani să fie terminată şi eu am propus să se facă club acolo. Atât am zis şi am fost chemat de primul secretar la judeţ. M-au dat la Europa Liberă atunci. Ei ziceau că Nisipeanu de la Vâlcea vrea să dărâme biserica.

M-a chemat la Bucureşti Ana Pauker. Fioroasă, foarte dură. ”Dumneata ai dat indicaţii să nu se mai facă biserică la Drăgăşani şi să se facă club?”, m-a întrebat. “Da de unde aţi scos-o dumneavoastră?”, am întrebat şi eu. ”Nu te obrăznici, nu-mi pui tu mie întrebări. Europa Liberă te-a bârfit, te-a făcut ca pe dracu”, a zis ea. Atunci am zis şi eu: ”Păi dacă mă lăudau nu era bine, că nu eram pe linia partidului”. I-a plăcut şi ei ce am zis şi m-a trimis acasă.

___________________

Cum a ajuns la Universitatea Lomonosov

Vlăduţ Nisipeanu: A apărut în presă în perioada aia că se trimit tineri la Moscova, la studii. Între timp fusesem luat la comitetul central al partidului să-i ajut cu campania electorală din '52. Cei de aici doreau să mă mai ţină să lucrez la partid câţiva ani şi după să mă trimită la Moscova. Eu nu am stat şi în 1952 am plecat la Universitatea Lomonosov.  Aici am studiat istoria şi aşa am ajuns să fiu coleg cu fata lui Stalin, Svetlana. Nu de grupă, că era cu doi ani mai mare ca mine. Eu aveam 22 de ani şi ea 24. Acolo am fost coleg de etaj şi cu Mihail Gorbaciov, care ulterior a ajuns preşedintele URSS.

___________________

Cum s-a împrietenit cu Svetlana, fiica lui Stalin

Vlăduţ Nisipeanu: Păi ne duceam la dans, era veselie mare. Relaţia cu Svetlana a început bine. Era frumoasă, drăguţă. Ne-am împrietenit atât de tare încât...ce să mai, viaţă fericită. La început îmi plăcea o altă fată, era fata unui general sovietic. Într-o zi îl văd pe Mişa Gorbaciov cu ea, cu iubita mea. “Măi Mişa ia vino tu încoace”, i-am zis, dar răstit aşa, că eram supărat pe el. „ Am greşit ceva că te văd supărat?, m-a întrebat  el. „Păi bine mă, tu nu ştii că fata asta este iubita mea? N-am ştiut, n-am ştiu, dar repar imediat situaţia”, zice el şi strigă la ea de la vreo 20 de metri: „Să dispari din viaţa mea. L-ai păcălit pe Nisipeanu din România cu mine, mâine o să mă păcăleşti şi pe mine cu un neamţ”. Aşa am rămas prieten cu el.

Stalin l-a vrut ginere!

Vlăduţ Nisipeanu: Într-o zi Svetlana îmi dă un dosar. „Fugi şi citeşte-l la tine acasă şi a doua zi să mi-l aduci”, îmi zice ea. M-a făcut curios. Titlul era groznic: ”Acţiunile criminale ale medicilor evrei de la spitalul Kremlinului”. M-am speriat. Ce să fac cu dosarul? Să-l mănânc? Să-l arunc? Stalin şi cu Beria erau criticaţi de presa mondială că sunt atât de criminali că îşi omoară toţi adversarii politici. S-au gândit ei să facă un decret. Cadrele de nădejde ale partidului să-şi facă trimestrial analizele. Le făceau şi li se puneau diagnostice eronate şi  medicamentaţie greşită. Multe dintre numele care apăreau în dosar erau însemnate cu cruciuliţe. Era primul lot care urma să fie lichidat. Aşa au făcut că foarte mulţi din conducerea partidului au murit.

Şi i-aţi dus dosarul?

Da, la Kremlin. Eu nu am vrut  să mă duc că eram filat acolo.

Svetlana avea apartament în Kremlin?

O vilă avea în Kremlin. Un etaj avea ea, un etaj Stalin.

Să revenim la dosar....

Svetlana mi-a zis că nu o să mi se întâmple nimic. Mi-a zis să vin la intrarea A, pe unde intrau doar ea şi Stalin. Ea m-a aşteptat acolo şi m-a luat în braţe. Pupându-ne am intrat prin poarta aia. Când intrăm la ea, primul lucru a zis să-i dau dosarul. Nu au trecut 3-4 minute că mă trezesc că uşa se deschide şi intră Stalin. Era atât de fioros că dacă te apropiai de el intrai în panică.

Stalin ştia că eraţi iubitul Svetlanei?

Păi nu ajungeam eu la Kremlin dacă nu zicea el. Când a intrat în încăpere, eu m-am ridicat în picioare. Nu aveam pălărie pe cap sau şapcă ca să-l salut. M-am sculat în picioare şi în poziţie de drepţi am zis: „Să trăiţi tovarăşul Stalin”. „Salut tinere”, mi-a răspuns el, cu o voce şi o privire dură. S-a sucit, s-a învârtit, timp în care îşi răsucea mustaţă, după care mi-a zis: „Ştii că eşti simpatic!” „Simpatic  tovarăşul Stalin”, zic eu.  „Măi ştii ce? Bei o vodcă cu mine?”. „Beau tovarăşul Stalin”. A scos din raft o sticlă de vodcă şi a pus în două halbe ca de bere. Trebuia să o bei dintr-o suflare. Dacă nu, erai duşmanul lui şi Stalin pe duşmani îi elimina. Am băut-o dintr-o suflare, dar încet. Eu mă uitam în ochii lui şi el în ochii mei, după care am trântit amândoi halbele de masă puternic, bărbăteşte. După aceea Stalin a făcut semnul duhovnicesc cu mâna, crucea în dreptul meu. ”Te binecuvântez. De mâine eşti soţul ficei mele şi peste o săptămână mergem la Bucureşti să te instalez preşedintele României”, a zis el.  M-a făcut praf. El vroia să aibă un om în România, să aibă o siguranţă. După care a plecat din cameră.

V-a surprins oferta?

Sigur. Svetlana a recunoscut că totul fusese regizat împreună cu Stalin ca să mă aducă la Kremlin şi să mă anunţe că îi voi fi ginere.

I-aţi reproşat acest lucru?

Cum să nu. Am întrebat-o de ce m-a băgat în gura  lui Stalin. Ea era însă nedumerită crezând că eu mă voi bucura că Stalin mă apreciază.  “Nu vezi că vrea să-i fii ginere? Ce vrei mai mult?” Eu i-am zis că sunt supărat pe ea şi pentru o săptămână plec în ţară să discut şi eu cu ai mei. Eu aveam alte planuri. Uşor, uşor ne-am distanţat unul de altul şi relaţia s-a răcit. Ea s-a măritat după aceea repede.

___________________

Cum s-a înțeles cu Nicolae şi Elena Ceauşescu

Nu ne-am înţeles. Ea a vrut să mă însoare. M-a chemat odată la ea la cabinet. „Ia loc tinere”, mi-a zis. Nu mi-a zis tovarăşu'. Mă străduiam să nu vadă că nu-mi convine ceva. “Eu şi tovarăşul - nu invers, am apreciat activitatea dumitale în toate ţările pe unde ai fost şi m-am gândit să te răsplătesc”- ea, nu el. În mintea mea mă gândeam că dacă asta vrea să mă răsplătească mă ia dracu, la cât de rea este. „Uită-te pe harta lumii. Să-ţi alegi o capitală unde să fii ambasador”. „Păi am fost 13 ani prin toată lumea”,  zic eu. „Sau uite lista Guvernului şi îţi alegi un post de ministru”, zice. „Păi sunt adjunct de ministru”, îi răspund. Încercam să nu fiu de acord cu ea, orice ar fi spus şi asta o deranja. După care a intrat direct: „Trebuie să te căsătoreşti că nu poţi să fii nici ministru, nici ambasador dacă nu ai nevastă”. I-am zis şi eu atunci  că nu am venit la ea de plăcere, ci la ordin şi, în niciun caz, să mă însoare cineva. M-a făcut obraznic. Eu eram lângă uşă şi înainte să ies i-am zis şi eu „obraznică eşti tu!”. După care am luat-o la fugă pe scări ca să nu mă aresteze sau să mă împuşte. Asta avea în minte şi vroiam să ies cât mai repede în stradă.

Şi v-a însurat?

Pâna la urmă da. Masă mare pregătită de gospodăria de partid în vila unde stăteam. Unde locuisem şi cu Dej. La nuntă mireasa a făcut o criză de epilepsie. A căzut  cu spume la gură. Era pusă să mă spioneze. Cinci a durat divorţul. Nici acum nu ştiu cum o chema.

SHARE