Reguli vechi de un secol. Cum reuşeau ţăranii români să se ferească de boli, fără medicamente

04 Sep 2017

În urmă cu un secol, ţăranii români îşi păstrau sănătatea după câteva reguli simple. Se considera că munca ajută, în vreme ce lenea şi trândăvia duceau la boală. Ţăranii mâncau şi dormeau în funcţie de cât munceau.

  • Reguli vechi de un secol. Cum reuşeau ţăranii români să se ferească de boli, fără medicamente

Aer curat, casă sănătoasă, uscată, luminoasă, încălzită în timpul iernii, veşminte şi încălţăminte potrivite, curăţenia corpului, a îmbrăcăminţii, mâncarea potrivită şi îndestulătoare, munca potrivită cu puterea şi cu vârsta, odihnă după muncă şi ferirea de obiceiuri rele. Acestea erau principalele sfaturi date ţăranilor români pentru menţinerea sănătăţii.

”Omul slăbănog, cu sănătate şubredă, o poate întări, poate deveni un om zdravăn dacă se hrăneşte bine, dacă ţine corpul curat şi se fereşte de beţie şi de obiceiuri rele. Ne putem prelungi viaţa prin traiul cumpătat şi regulat” scria în 1902 doctorul I. Felix în cartea ”Poveţe despre starea sănătăţii”. 

Sănătatea era privită în urmă cu un secol drept darul cel mai scump de la Dumnezeu, iar de sănătate aveau parte cei care duceau o viaţă sănătoasă şi de ea erau lipsiţi cei supuşi viciilor. 

Una dintre principalele reguli după care se ghidau ţăranii români, în urmă cu un secol, în menţinerea sănătăţii, era cea referitoare la curăţenie. Locuinţă curată şi sănătoasă însemna: ”încăpătoare pentru toţi cei care şed în dânsa, dacă pereţii şi pardoseala ei sunt uscate şi curate, dacă are destulă lumină, dacă se poate încălzi, dacă aerul este curat”. 

Bordeiul era considerat locuinţa cea mai rea şi cea mai nesănătoasă. Ţăranii erau învăţaţi să arunce resturile din ”privată” pe câmp, la un loc cu bălegarul de la vaci. Resturile erau cărate pe ogor ”pentru a face pământul mai roditor”.

Se credea că omul sănătos îşi pierde lesne sănătatea prin trândăvie. ”Prin muncă creşte puterea corpului, cu cât omul lucrează mai regulat, cu atât devine mai voinic, de vreme ce nelucrarea slăbeşte corpul. Nelucrarea vatămă pe lângă corp şi sufletul” , se mai spunea în cartea scrisă în 1902. Ţăranii erau învăţaţi că trândăvia îndeamnă la vicii şi erau îndemnaţi la muncă pentru a se menţine în formă.

Munca era metoda de menţinere în formă recomandată de medici. Se credea că cei care nu lucrează multă vreme, îşi pierd obiceiul de a lucra. ”Oamenii care stau toată ziua la un loc se îmbolnăvesc, stomacul şi inima lor nu lucrează bine”, se spunea în cartea de acum un secol. Medicul atrăgea atenţia că şi munca în exces poate fi vătămătoare pentru sănătate.

Ca să se ferească de răceli şi alte bolile specifice sezonului rece, recomandarea medicului era ”paza contra frigului şi umezelii”. ”Bolile provenite din mâncări şi băuturi le preîntâmpinăm mâncând şi bând regulat şi cu măsură, ferindu-ne de mâncăruri stricate şi de băuturi mai îmbătătoare. Bolile provenite din necurăţenie le prevenim dacă îngrijim corpul, veşmintele, locuinţa, satul. De bolile molipsitoare ne ferim, ţinându-ne departe de oamenii bolnavi sau casele infestate”, mai scria doctorul în cartea de la 1902.

În urmă cu un secol, mediul îi sfătuia pe români să nu doarmă mult pentru că ”somnul prelungit ne slăbeşte în loc a ne întări”. Copiilor li se recomandau 9 sau 10 ore de somn, iar bărbaţilor în putere care munceau la câmp, 7 sau 8 ore. Ţăranul erau învăţat să se hrănească potrivit cu munca pe care o face. ”Mămăliga singură cu buruieni cu verdeţuri nu dă putere, nu face pe muncitor destoinic pentru lucrări obositoare, ci numai mâncărurile mai hrănitoare; carne, peşte, ouă, lapte, brânzeturi, fasole, mazăre, linte”, mai spunea medicul I. Felix

SHARE