Dr. Simona Tivadar: Postul a ajuns să fie o ruşine, o îmbuibare. Pe vremuri, mâncarea de post era incomparabilă cu mizeriile de astăzi

24 Feb 2018

Dr. Simona Tivadar a devenit unul dintre cei mai apreciaţi specialişti de diabet, nutriţie şi boli metabolice, recunoscută prin modul în care dezavuează impostura celor care promovează miracole prin mijloace nefirești organismului uman - detoxifiere, noua medicină germană sau alimentație anticancer.

  • Dr. Simona Tivadar: Postul a ajuns să fie o ruşine, o îmbuibare. Pe vremuri, mâncarea de post era incomparabilă cu mizeriile de astăzi

Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, dr. Simona Tivadar își exprimă părerea despre postul creștin-ortodox, despre ceea ce însemna această perioadă pe vremea bunicilor săi, ce mâncăruri se pregăteau atunci și cel din zilele noastre.

”Nu ţin post. Mi se pare mult mai dificil în zilele astea să ţii post. E adevărat, în generaţia bunicii mele, o femeie de vârsta mea (n.r. – 56 de ani) era o bunică şi nu făcea mare lucru în cursul zilei decât să gătească, să mai vadă de-un nepot, deci avea activitate redusă. Era considerată o femeie bătrână şi aşa se şi comporta.

Ei bine, eu am exact activitatea unui tânăr de 25 de ani. Sigur, mai puţin sportul şi nu ies să dansez în weekend, nu stau nopţi întregi în cluburi, dar în rest, activitatea mea zilnică este extrem de intensă. În plus, noi nu îmbătrânim numai pe dinafară ci şi pe dinăuntru, ceea ce face ca tubul digestiv să absoarbă cu mai mare dificultate nutrienţii de care avem nevoie. Iar în această activitate extrem de intensă, eu cred că mai mult de două zile de post pe săptămână mi-ar reduce capacitatea de muncă şi nu cred că aş putea să fac faţă tuturor sarcinilor pe care le am”, spune dr. Simona Tivadar, în interviul citat.

”Toţi bunicii mei ţineau post fără discuţie. Mâncarea de post era o mâncare incomparabilă cu mizeriile care se mănâncă în ziua de astăzi. Postul a ajuns să fie o ruşine, o îmbuibare şi-o alergătură perpetuă după tot felul de produse care au doar această calitate: că nu conţin proteine animale, atât. Ceea ce n-are absolut nicio valoare.

Şi eu nu cred că cu bunul Dumnezeu poţi să faci trocuri de tipul: ”Eu ţin post şi tu mă faci să câştig la loto“. Cred că postul te învaţă să înduri, iar noi nu mai ştim să îndurăm în timpurile moderne. Cred că postul te învaţă să-ţi stăpâneşti pofta de mâncare şi foamea. Dar în satele bunicilor nu se întâmpla să se înjure în post sau să se facă fapte rele”, a continuat nutriționistul.

”Se mâncau foarte multe plăcinte făcute în cuptor, aşa-zisele vărzare în Ardeal, care erau umplute cu lobodă, cu varză, cu ce aveau la îndemână. Sau plăcinte coapte în ulei, dar numai când era dezlegare la untdelemn! Pentru că nu se ungea toată lumea din cap până-n picioare cu margarină, cum se face acum. Şi nu se mestecau toată ziua nuci şi migdale ca acum, când se mănâncă mai multe calorii decât într-o alimentaţie normală şi bineînţeles că oamenii ies din post mai graşi şi mai bolnavi.

Se mâncau şi plăcinte cu silvoiţă, adică dulceaţă de prune făcută la cazan fără zahăr şi fără suc de mere, cum se face astăzi ca să fie cât mai dulce şi să aibă cât mai mulţi carbohidraţi. În plus, se mânca mămăligă multă, foarte multă fasole – de unde veneau şi proteinele vegetale – şi cartofi. Iar mâncarea nu era rea deloc.

Îmi amintesc, de exemplu, de un dulce pe care-l făcea bunica mea şi care-mi plăcea în copilărie: „mălaiul“. Adică un fel de prăjitură care în mod normal se făcea cu lapte, cu ou, cu puţin unt, puţin zahăr şi cu un mălai măcinat mare, cu o consistenţă grunjoasă. Se băga în cuptor când se făcea pâine, la sfârşit. Ştiţi cât era de bună? Extraordinară! Şi exista şi o variantă de post a „mălaiului“, care era ceva, evident, mult mai auster. Dar cuvântul de bază în post era „austeritate“.

Şi, în afară de asta, întoarcerea spre Dumnezeu: gândul bun, fapta bună, smerenia. Să ne aducem aminte că acea societate era mult mai înţeleaptă decât noi, neavând însă modalităţi să se informeze şi nici posibilitatea să-şi procure tot felul de produse speciale. Jumătate din zilele anului erau de post. În majoritatea acestor zile consumul de grăsime de orice fel era interzis. Dezlegarea la untdelemn era în zile speciale, nu se mânca grăsime toată ziua bunăziua. În plus, spre deosebire de vegetarianismul absurd, în post există dezlegări la peşte”, și-a remintit dr. Simona Tivadar.

 

SHARE