Ce se întâmplă cu CREDITELE după deces și cine este OBLIGAT să achite…
Decesul unei persoane apropiate aduce, pe lângă suferință, și necesitatea gestionării unor probleme birocratice și financiare presante. În România, o prejudecată comună este aceea că împrumuturile bancare sunt „șterse” automat odată cu moartea titularului, însă realitatea legislativă arată că datoriile nu dispar, ci urmează reguli stricte de succesiune, notează publicația redactia.ro.
Potrivit prevederilor din Codul Civil, masa succesorală cuprinde atât activul (bunurile și drepturile), cât și pasivul (obligațiile și datoriile) persoanei decedate. Acest lucru înseamnă că obligația de a achita ratele neplătite, soldul creditului, dobânzile acumulate și eventualele penalități se transferă către moștenitori, însă acest proces nu este unul necondiționat.
Responsabilitatea plății revine celor care acceptă moștenirea, fie că sunt moștenitori legali (copii, soț/soție, rude) sau testamentari. Esențial de reținut este faptul că nimeni nu poate fi obligat să preia datoriile unei rude dacă alege să renunțe formal la moștenire. Din punct de vedere contractual, creditul nu este suspendat după deces, iar dobânzile continuă să se acumuleze. Din acest motiv, reprezentanții instituțiilor financiare recomandă informarea rapidă a băncii, chiar dacă unele entități pot oferi, ca politică internă, o perioadă de grație până la soluționarea actelor succesorale.
Există o situație considerată ideală: existența unei asigurări de viață atașate creditului, frecvent întâlnită în cazul împrumuturilor ipotecare. Dacă evenimentul este acoperit de poliță, asigurătorul achită soldul către bancă, iar moștenitorii păstrează bunul fără alte obligații financiare. Totuși, trebuie verificate cu atenție clauzele contractuale, deoarece există excluderi precum afecțiunile nedeclarate la momentul semnării, sinuciderea sau alte cauze specifice.
Dacă asigurarea de viață lipsește, moștenitorii au la dispoziție trei căi legale. Prima este acceptarea moștenirii, prin care se preiau și bunurile, și datoriile, dar plata acestora din urmă se face doar în limita valorii activelor moștenite. A doua variantă, acceptarea sub beneficiu de inventar, oferă o protecție sporită, deoarece datoriile sunt plătite strict din bunurile defunctului, fără a pune în pericol patrimoniul personal al moștenitorului. A treia opțiune este renunțarea definitivă la moștenire, caz în care persoana nu primește nimic, dar nici nu poate fi urmărită de bancă.
În perioada de tranziție, până la finalizarea succesiunii la notar, băncile pot solicita în continuare plata activă a ratelor. În practică, pentru a evita acumularea penalităților și demararea procedurilor de executare, membrii familiei aleg adesea să achite sumele scadente din fonduri proprii sau din conturile defunctului, urmând ca aceste plăți să fie reglate ulterior în cadrul succesiunii.
În cazul creditelor ipotecare, imobilul constituie garanția principală. Dacă moștenitorii nu pot sau nu doresc să plătească, banca are dreptul să execute silit locuința. Dacă valoarea obținută din vânzare este mai mare decât datoria, restul banilor ajunge la moștenitori. În situația creditelor de nevoi personale sau a cardurilor de credit, banca urmărește orice bunuri existente în masa succesorală. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru a acoperi datoria, pierderea este asumată de bancă, deoarece moștenitorii nu pot fi obligați să plătească din resursele lor proprii dacă au gestionat corect procesul de succesiune.
Atunci când există mai mulți moștenitori, povara datoriilor se împarte proporțional cu cota fiecăruia. Totuși, băncile pot cere plata integrală de la oricare dintre aceștia, lăsând ulterior moștenitorilor sarcina de a se compensa reciproc. În cazurile rare în care nicio persoană nu acceptă moștenirea, bunurile și datoriile aferente revin statului, datoria fiind stinsă exclusiv în limita valorii activelor preluate.
Pentru a evita complicațiile financiare majore, specialiștii avertizează asupra unor greșeli frecvente precum amânarea procedurilor succesorale, ignorarea polițelor de asigurare sau efectuarea unor plăți către bancă fără o consultanță juridică prealabilă. Pașii recomandați imediat după deces includ notificarea băncii, verificarea contractelor și consultarea unui notar pentru a analiza corect raportul dintre activele și pasivele lăsate în urmă.
