Motivul pentru care este INTERZIS să te săruți astăzi are legătură cu…

Joia Mare, cunoscută în tradiția populară și sub denumirea de Joia Neagră, reprezintă un moment central al Săptămânii Patimilor. Această zi este marcată de rememorarea a patru evenimente fundamentale din viața Mântuitorului, fiind însoțită de numeroase obiceiuri transmise de-a lungul timpului.

De la slujba specială a celor 12 Evanghelii și până la pregătirea ouălor roșii, această zi dă startul ultimelor pregătiri pentru sărbătoarea Învierii.

Semnificația religioasă a Joii Mari

Din punct de vedere religios, Joia Mare comemorează patru momente esențiale din parcursul lui Iisus Hristos:

• spălarea picioarelor ucenicilor;
• Cina cea de Taină;
• instituirea Sfintei Împărtășanii;
• începutul Patimilor prin trădarea lui Iuda.

Prin gestul spălării picioarelor, Mântuitorul le-a oferit apostolilor o lecție de smerenie și iubire, avertizându-i totodată că va fi vândut de unul dintre ei. În cursul serii, credincioșii merg la biserică pentru Denia celor 12 Evanghelii. În cadrul acestei slujbe solemne, sunt citite pasajele biblice care relatează drumul lui Hristos spre răstignire. Potrivit tradițiilor locale, unii oameni aprind 12 lumânări, stingând câte una după fiecare lectură, pentru a le lua ulterior acasă ca simbol al protecției divine.

Obiceiuri și tradiții populare

Aceasta este ziua în care mulți creștini aleg să se spovedească, fiind considerată ultima ocazie potrivită înainte de Paște. Din cauza asocierii cu Sărutul lui Iuda, în popor există obiceiul de a evita sărutul la întâlnire, pentru a nu evoca gestul trădării.

În zonele din sudul țării, fetele obișnuiesc să lege 12 noduri pe o sfoară, punând-o sub pernă pentru a-și visa viitorul soț. Tot aici, femeile în vârstă spală picioarele copiilor, un ritual simbolic de purificare. În regiunile vestice, familiile duc la biserică vin, lumânări, vase noi și pâinea pentru Paște, care rămân acolo până în noaptea Învierii. De asemenea, din această zi clopotele nu mai sună, fiind înlocuite de sunetul toacei.

Interdicții în Joia Mare

Tradiția populară impune restricții stricte pentru a proteja gospodăria și familia. Spălatul rufelor este interzis, existând credința că apa murdară ar ajunge simbolic la sufletele celor decedați în locul pomanei. De asemenea, somnul în timpul zilei este evitat, deoarece se spune că Joimărița îi pedepsește pe cei leneși, făcându-i neputincioși pe parcursul anului. Muncile grele, în special torsul, sunt oprite, marcând finalul activităților de iarnă.

O interdicție aparte este legată de sărut: pentru că Joia Mare amintește de Sărutul lui Iuda, considerat simbolul trădării, oamenii care se întâlnesc sau nu s-au văzut de mult timp evită să se sărute, pentru a nu atrage asupra lor semnul necredinței și al vânzării.

Consumul de alcool și petrecerile sunt, de asemenea, interzise, ziua fiind dedicată reculegerii și pregătirii spirituale.

Mitul Joimăriței și munca femeilor

Joia Mare reprezenta data limită până la care femeile trebuiau să termine torsul cânepii. Personajul mitic numit Joimărița venea să verifice progresul fetelor, iar cele care nu terminaseră treaba riscau să fie pedepsite. În anumite sate, bătrânele ardeau resturile de cânepă netoarsă, în timp ce copiii, murdari de funingine pe față, mergeau prin comunitate pentru a le îndemna pe fete să fie harnice.

Ziua dedicată celor adormiți

Această zi este considerată binefăcătoare pentru sufletele morților, fiind momentul ultimelor pomeniri din Postul Mare. Tradiția spune că în noaptea dinaintea Joii Mari mormintele se deschid, iar sufletele revin acasă până la Rusalii. În Oltenia, se aprind focuri în curți sau la cimitire pentru a ghida spiritele celor plecați. Totodată, se oferă apă de pomană, spălatul fiind interzis din respect pentru cei adormiți.

Tradiția vopsirii ouălor

Vopsirea ouălor, în special în culoarea roșie, este activitatea centrală a zilei. Se consideră că ouăle pregătite acum nu se alterează pe parcursul anului și aduc protecție casei. Una dintre legendele fundamentale o menționează pe Maria Magdalena, care le-ar fi arătat fariseilor un coș cu ouă ce s-au înroșit miraculos în fața lor, ca dovadă a Învierii.

Dacă în trecut se foloseau plante precum cojile de ceapă, sunătoarea sau florile de tei, iar strălucirea era obținută cu grăsime animală, astăzi se utilizează și vopsele moderne. În anumite regiuni se păstrează încondeierea, considerată o artă sacră. După acest proces, gospodinele se pregătesc pentru coacerea pascăi și a cozonacilor în Sâmbăta Mare, Joia Mare rămânând un reper al spiritualității și al legăturii dintre generații, conform datelor prezentate de sursa citată.