A murit Cătălina Buzoianu. Dumnezeu s-o odihnească!
Casa de Producție TVR a anunțat pe pagina de Facebook că regizoarea Cătălina Buzoianu a încetat din viață.
”Drum lin în lumină, Cătălina Buzoianu (13 aprilie 1938 – 3 august 2019)”, scrie pe pagina de Facebook a Casei de Producție TVR.
Actrița Oana Pellea a transmis și ea un mesaj de condoleanțe în mediul online: "A apus Steaua unui om și a unui regizor care a făcut Istorie în Teatrul Românesc! DUMNEZEU SĂ O ODIHNEASCĂ PE CĂTĂLINA BUZOIANU!".
____________________
Cătălina Buzoianu, unul dintre cei mai importanți regizori de teatru din România, un admirabil pedagog care și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990, decan al secției de teatru din cadrul UNATC din București.
Are peste o sută de piese montate la noi și în străinătate, ar fi putut să-și facă meseria în orice țară ar fi dorit, oricare institut de teatru de aiurea ar fi fost onorat să o aibă pe Cătălina Buzoianu pe lista regizorilor, dar s-a întors mereu și mereu acasă, legată parcă de România de aceeași tainică magie care îl întărea și-l lega pe anticul Anteu de binefăcătorul pământ.
A montat nu numai în teatre mari, instituționalizate, ci și pe străzi ori în piețe. A avut proiecte originale și-a făcut „Don Quijote” chiar în provincia La Mancha, la Alcazar de San Juan (unul dintre locurile unde se presupune că s-a născut Cervantes), la Toboso, la statuia lui Don Quijote și a Dulcineei, alături de biserica din localitate.
Cu „Romeo și Julieta”, montat la Institutul de Teatru, a mers în Anglia și a luat un premiu. Pentru spectacolele după Pirandello a obținut un premiu important în Arigeto, în Sicilia, acolo unde s-a născut dramaturgul, iar cu „Cântarea cântărilor”, versiunea rock, montată în Franța, a mers în Corsica.
S-a născut la 13 aprilie 1938, în Brăila, și-a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, în 1969.
După absolvire, a fost repatizată la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, apoi a fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în anul 1973.
A venit în București ca prim-regizor permanent (între 1979-1985) la Teatrul Mic, apoi regizor permanent la Teatrul Bulandra, din 1985, până la pensionare, în 2006.
Pe lângă activitatea regizorală a fost și un eminent pedagog al școlii românești de teatru, drept pentru care i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa, în 2013.
După o bogată activitate, considerând că și-a făcut pe deplin datoria, că a slujit cu tot sufletul mai bine de patru decenii teatrul românesc, că și-a învățat studenții cam tot ce se putea învăța în această meserie, Cătălina Buzoianu s-a retras din viața teatrală.
În urma sa rămân însă vii în conștiința spectatorilor marile spectacole. „Maestrul și Margareta”, „Pescărușul”, „Levantul”, „Patul lui Procust”, „Turandot”, etc.
