BANI în plus pentru șomeri: cine primește acest ajutor timp de până la…

Persoanele care trec prin procese de disponibilizare pot beneficia, pe lângă indemnizația clasică de șomaj, de un venit de completare oferit de stat. Această formă de sprijin financiar este reglementată prin legislația privind protecția socială și poate fi acordată pe o perioadă de până la doi ani, în funcție de vechimea în muncă a beneficiarului.

Cum se calculează venitul de completare

Conform reglementărilor în vigoare, cuantumul acestui ajutor financiar este stabilit în același timp cu indemnizația de șomaj. Suma se determină prin calcularea diferenței dintre salariul mediu net individual obținut în ultimele trei luni de activitate și un plafon raportat la salariul mediu net pe economie, valabil în luna ianuarie a anului în care a avut loc concedierea.

Durata pentru care se acordă acest venit suplimentar variază în funcție de experiența profesională a persoanei disponibilizate:

• 12 luni pentru cei cu o vechime cuprinsă între 3 și 10 ani;
• 20 de luni pentru persoanele cu o vechime între 10 și 15 ani;
• 22 de luni pentru cei care au lucrat între 15 și 25 de ani;
• 24 de luni pentru angajații cu o vechime de peste 25 de ani.

După ce perioada de acordare a indemnizației de șomaj se încheie, venitul de completare poate fi menținut, în funcție de situația specifică a fiecărui beneficiar și de implicarea acestuia în programele de restructurare.

Condiții de încetare a sprijinului financiar

Plata venitului de completare încetează în situații precum pensionarea beneficiarului sau decesul acestuia, dreptul nefiind transmisibil către moștenitori. De asemenea, sprijinul poate fi suspendat dacă persoana în cauză refuză nejustificat un loc de muncă adecvat pregătirii sale sau dacă nu participă la cursurile de formare, consiliere ori mediere oferite de agențiile pentru ocuparea forței de muncă. Totodată, prestarea unei activități fără forme legale atrage pierderea dreptului la acest ajutor.

Legislația clarifică și ce înseamnă un refuz nejustificat. Acesta include situații precum:

• Refuzul unui loc de muncă situat la peste 50 de kilometri de domiciliu, dacă angajatorul oferă facilități de transport sau locuință;
• Acceptarea unui salariu care este mai mic sau egal cu venitul de completare;
• Refuzul participării la programele gratuite de reconversie profesională.

Nu este considerat refuz nejustificat cazul în care beneficiarul nu poate lucra din motive medicale. Această situație trebuie însă dovedită prin certificat medical și confirmată de comisiile de expertiză, documentele fiind necesare a fi depuse într-un interval de 30 de zile.

Obligațiile angajatorilor

În cazul în care o persoană care primește acest venit de completare se angajează, noul angajator are obligația legală de a notifica agențiile pentru ocuparea forței de muncă în termen de maximum trei zile de la data angajării. Această procedură este esențială pentru actualizarea evidențelor și pentru susținerea reintegrării eficiente a persoanelor pe piața muncii.