Doliu în Teioasa, județul Botoșani. Părintele Nicodim Nechita s-a stins din viață la 63 de ani

Doliu în Teioasa, județul Botoșani. Părintele Nicodim Nechita s-a stins din viață la 63 de ani
Este doliu în Teioasa, județul Botoșani, după moartea preotului care a slujit la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din Parohia Sfinții Voievozi.
După ce și-a pus viața în slujba lui Dumnezeu timp de 33 de ani și a fost alături de întreaga comunitate din Teioasa, părintele Nicodim Nechita a lăsat în urmă multă durere și un gol profund în sufletele celor care l-au cunoscut.
Doliu în comunitatea din Teioasa
Părintele Nicodim Nechita s-a stins din viață la vârsta de 63 de ani. Pentru generații întregi de credincioși, acesta nu a fost doar un preot, ci și un sprijin în momentele grele, un îndrumător spiritual și o călăuză în viața religioasă.
Preotul a fost găsit fără suflare chiar în biserică, iar comunitatea s-a adunat pentru a-i aduce un ultim omagiu.
Părintele Nicodim a fost înmormântat miercuri, 23 septembrie, chiar în curtea bisericii pe care a păstorit-o timp de mai bine de trei decenii.
La slujba de înmormântare a participat și delegatul Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, părintele vicar Marian Timofte.
Mesaj emoționant după moartea părintelui Nicodim Nechita
„Rămânem mai săraci și mai singuri ori de câte ori un slujitor destoinic al Altarului pleacă la Domnul. Astăzi, inima ne este cernită de durere la despărțirea de Părintele Nicodim Nechita, un duhovnic înțelept, un slujitor râvnitor și un om cu suflet ales. Pentru mine, această plecare lasă un gol adânc și trezește amintiri sfinte. Am avut binecuvântarea ca, în anii frumoși ai seminarului, să îi fiu alături la sfintele slujbe în calitate de cântăreț bisericesc.
A fost perioada în care am învățat ce înseamnă cu adevărat dragostea pentru Liturghie, rigoarea rugăciunii și blândețea pastorală. Părintele Nicodim nu mi-a fost doar un îndrumător la amvon, ci un adevărat părinte spiritual, un om care emana pace și o bucurie sfântă pe care o transmitea tuturor celor din jur.
Slujirea alături de sfinția sa nu era o simplă îndatorire, ci o tresărire de bucurie și o școală a credinței vii. Blândețea cu care mă corecta, răbdarea pe care o avea cu mine, tânăr seminarist, și dragostea lui părintească vor rămâne veșnic întipărite în inima mea.
Astăzi, strana de la care îi răspundeam a tăcut în fața acestei despărțiri pământești, dar glasul rugăciunii mele nu se va opri”, a spus părintele Claudiu Ghebac.

