Cazul Larisa, crima care a impresionat România în 2005. Vinovatul a executat mai puţin de jumătate din pedeapsă
La fel ca şi în cazul petrecut la Caracal, în urmă cu 14 ani, în 2005, ”cazul Larisa” a şocat opinia publică prin modul incompetent în care a fost anchetat.
Cazul Larisei Chelaru a schimbat legislaţia din România privind căutările copiilor daţi dispăruţi şi a produs la momentul respectiv, demiterea conducerii Poliţiei Iaşi, din cauza modului defectuos în care au decurs cercetările.
Larisa a dispărut de acasă pe pe 18 octombrie 2005, zi în care a fost abuzată sexual şi ucisă de vecinul său, Robert Ciobanu. Aflat în primul cerc al suspecților, Ciobanu a negat orice implicare în caz şi poliţiştii n-au insistat. El a recunoscut fapta abia după ce a fost pus în faţa probelor indubitabile stânse de anchetatori, după aproximativ trei săptămâni de la producerea faptei. În acel interval, după ce, de la polițiști, s-a scurs spre presă numele unui nevinovat, cares-a sinucis în timp ce era internat la Spitalul de Psihiatrie Socola.
A fost doar prima victimă colaterală a cazului intitulat generic ”Larisa”. În timpul procesului lui Robert Ciobanu, tatăl Larisei, Constantin, s-a sinucis după ce a crezut că ucigaşul fiicei sale va scăpa cu o pedeapsă înjumătăţită pentru că era minor.
Robert Ciobanu a fost condamnat, în 2006, la 20 de ani de închisoare şi încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Iaşi, fiind eliberat în 2014, după schimbarea Codului Penal şi intrarea în vigoare a reglementărilor care spun că un minor (la momentul comiterei faptei), nu poate primi o pedeapsă mai mare de 15 de ani de detenţie într-un centru de reeducare.
Astfel, în 2014, pedeapsa de 20 de ani primită de Robert Ciobanu a fost schimbată, criminalul primind 15 ani de închisoare de detenţie într-un centru pentru minori. La scurt timp după comutarea pedepsei, Robert este eliberat condiţionat, deoarece nu a avut abateri în penitenciar.
Liliana Chelaru, mama Larisei, se declara împotriva eliberării condiționate a lui Robert Ciobanu. ”Pentru mine acum nu este de vină doar făptaşul. Sunt de vină şi cei care l-au eliberat după fapta comisă. În plus, s-a dus şi soţul şi nici băiatul nu se simte bine, nici eu nu mă simt bine şi ne este destul de greu. Îmi face rău să aud că el se integrează. Oamenii vin şi îmi spun ce mai face Robert şi mie mi se pune un nod în gât şi-mi vine să sar la ei”, spunea Liliana Chelaru.
Eliberarea din puşcărie a lui Robert Ciobanu a venit odată cu o serie de obligaţii pe care acesta trebuie să le respecte până în 2020. Printre altele, el trebuie să participe la şedinte ale Serviciului de Probaţiune. În cazul în care Robert Ciobanu nu ar respecta obligaţiile impuse prin sentinţa de eliberare, inspectorul de probaţiune are obligaţia de a sesiza judecătorul delegat iar acesta poate dispune reîncarcerarea acestuia.
”Până acum nu putem vorbi despre aşa ceva. Comportamentul lui în ceea ce priveşte sentinţa este impecabil. Dacă întârzie cinci-zece minute sună şi mă anunţă. Este punctual, respectă toate întrevederile şi comunică toate informaţiile pe care le cere legea”, preciza, în 2015, inspectorul de probaţiune al lui Robert Ciobanu.
