Soldatul de la unitatea militară din Mamaia Sat, atacat de un necunoscut cu cagulă anul trecut, în timp ce asigura serviciul de pază, a fost trimis în judecată pentru încălcarea consemnului și fals în declarații.

MilitaruluI s-a imputat că în loc să apere postul chiar și cu prețul vieții, a luat-o la fugă, abandonându-și mitraliera și muniția. ”Doar hazardul a împiedicat producerea unor consecinţe foarte grave”, au subliniat magistrații militari. Atacatorul său nu a fost identificat și nici prins până în prezent.

Incidentul care avea să ducă la o mobilizare impresionantă de forțe de ordine a avut loc pe 19 martie, anul trecut. Ancheta procurorilor militari a scos la iveală mai multe vulnerabilități.

Nicolae Vîlcu era angajat ca soldat la unitatea militară UM 02052 Mamaia Sat, județul Constanța, unde desfășura activitate de pază, dar, în același timp și student la Teologie.

Pe 19 martie era planificat să execute trei servicii de pază a câte patru ore fiecare. A intrat în post la ora 8.45, moment în care i-au fost încredințate o mitralieră și 60 de cartușe de război.

Potrivit regulamentelor militare, la intrarea în post, soldaților le este interzis să aibă telefoane sau orice alt obiect care le-ar putea distrage atenția de la serviciul de pază.

Deși a consemnat în registru că a lăsat telefonul la poartă, Nicolae Vîlcu l-a luat cu el în post. Acesta este șo motivul pentru care a fost pus sub acuzație pentru fals în declarații.

Militarul a declarat procurorilor că a luat telefonul cu el în post pentru că fetița lui era bolnavă și dorea să țină legătura cu soția și citea rugăciuni.

”Fiind îngrijorat față de starea de sănătate a copilului său, în jurul orei 19.20, a încercat să ia legătura telefonic cu soția sa, însă aceasta nu a răspuns la apel. Ulterior, timp de aproximativ 20 de minute, a citit de pe telefon o rugăciune”, se menționează în rechizitoriul întocmit de procurori.

Soldatul și-a așezat telefonul pe masa improvizată în interiorul gheretei și se ruga când a fost sunat pe telefonul fix și anunțat că urmează să fie efectuat un control al superiorilor la punctele de pază. Controlul nu a mai venit, iar soldatul a continuat să se roage.

De la ora 19.40, până la ora 20.15, a rămas în aceeași poziție, cu telefonul mobil pe masă, lângă telefonul fix. Arma era sprijinită de peretele intern al gheretei.

La un moment dat, în timp ce citea rugăciunea, soldatul a întors capul spre dreapta și a observat o umbră apropiindu-se. Era un bărbat de constituție atletică, îmbrăcat în haine de culoare neagră și cu cagulă pe cap.

Potrivit regulamentului militar, soldatul ”avea obligația să someze persoana având arma în mână”. Nicolae Vîlcu nu s-a înarmat, ieșind în întâmpinarea persoanei necunoscute cu mâinile goale.

În momentul în care a ieșit în întâmpinare a observat că persoana necunoscută avea asupra sa ”un corp necunoscut, posibil baionetă” și l-a atacat. A reușit să scape și a luat-o la fugă către cealaltă gheretă de pază pentru a-și alerta colegii.

În timp ce alerga a auzit un zgomot în spatele său. Agresorul sărise poarta principală de acces.

”Conform normelor imperative, inculpatului îi era interzisă părăsirea postului chiar dacă îi era pusă viața în pericol. Nu doar că a părăsit postul, dar a abandonat și arma”, au consemnat procurorii Parchetului Militar București

Militarului i s-a reproșat că, deși a fost anunțat că urmează să fie controlat de un superior, acesta a rămas relaxat. Nu a luat poziția ”în picioare” şi nici nu a poziţionat arma la umăr, aşa cum avea obligaţia să acţioneze.

În opinia instanței militare, gestul militarului este ”o dovadă certă” că la nivelul unității militare, regulamentul intern era respectat doar teoretic, cu acordul tacit.

De altfel, militarii audiați ca martori au recunoscut că intrarea în post cu telefoane mobile era o obișnuință, la nivelul unității neexistând un spațiu destinat colectării acestora. Acest lucru s-a schimbat abia după incidentul din 19 martie, când la intrarea în unitate a fost amplasată o cutie pentru depozitarea dispozitivelor.

Incidentul a dus la mobilizarea unor forțe impresionante de ordine care au pornit în căutarea atacatorului. Au fost folosiți inclusiv scafandri care au efectuat căutarea mitralierei în apa mării.

Arma avea să fie găsită, în mod bizar, chiar de militarul atacat, la o lună distanță de la incident. Se întorcea de la un exercițiu militar când în apropierea unității a observat o saltea.

A lovit-o cu piciorul, moment în care a observat o armă ruginită. Era chiar mitraliera sa. La audieri, soldatul a susținut că ”Domnul i-a arătat calea” pentru a găsi arma. Atacatorul însă nu a fost identificat nici până în prezent.

Pe lângă soldatul Nicolae Vîlcu, a fost trimis în judecată și superiorul său direct, caporalul Aurel Alexandru. Acestuia i s-a imputat că nu a efectuat verificări la posturile de pază și că a permis intrarea soldatului în post având asupra sa telefonul mobil.

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Militar Iași. În fața instanței, cei doi militari și-au recunoscut faptele, însă au motivat că la nivelul unității existau anumite cutume, care încălcau normelor militare – intrarea în post cu telefoane, păstrarea cheii la santinelă și nu la comandantul de pază. Acestea erau acceptate de superiori.

Soldatul atacat în post a susținut că în gardul unității militare erau găuri mari, prin care intra oricine, oricând. În plus, în jurul unității au fost ridicate construcții, în imediata apropiere – deși acest lucru nu ar fi fost legal – fapt ce obtura vizibilitatea soldaților aflați în posturile de pază.

Magistrații Tribunalului Militar Iași au motivat că tocmai aceste elemente ar fi trebuit să sporească vigilența militarilor.

Găsit vinovat pentru încălcarea consemnului și pentru fals în declarații, soldatul Nicolae Vîlcu a fost condamnat pe 14 iulie de Tribunalul Militar Iași la 2 ani de închisoare cu suspendare. De asemenea el a fost obligat să respecte un program de supraveghere timp de 3 ani, perioadă în care i s-a interzis dreptul de a ocupa o funcție publică.

În cazul caporalului Aurel Alexandru, Tribunalul Militar a dispus condamnarea la 1 an și 6 luni de închisoare cu suspendare, însă pedeapsa i-a fost amânată pentru o perioadă de 2 ani. Instanța a reținut în cazul său că după ce a fost alertat de soldatul atacat, „a reacționat regulamentar asumându-și rolul și obligațiile corespunzătoare”.

Sentința Tribunalului Militar Iași nu este definitivă. În cazul persoanei care l-a atacat pe soldat în post, ancheta continuă.