Într-un criză acută de splin, cauzată probabil și de lipsa aparițiilor sale publice televizate, CTP comentează, în stilu-i tradițional, caustic, ceremonia încoronării Regelui Charles al III-lea.

”Puțin ulei
Monarhia și Biserica, castelul și catedrala, o enormă iluzie bicefală, vârâtă în capul oamenilor cu niște haine, niște aur, alămuri și puțin ulei (”organic”), ca să creadă că unul și una ca ei, uneori mai răi și mai proști, sunt atinși de aripa dumnezeirii”, a comentat Cristian Tudor Popescu pe pagina sa de Facebook.

Se poate spune că CTP are cumva dreptate, da, a fost vorba de un spectacol, poate unul chiar anacronic, dar jurnalistul cu țâfna mereu pusă omite să remarce, poate cu bunăștiință, faptul că și în aceste condiții ”spectacolul” a fost unul care a unit britanicii, nu i-a dezbinat, nu i-a îndreptat pe unii împotriva altora, așa cum se întâmplă în România de atâta amar de vreme.

Și poate că și această instituție banală, anacronică, desuetă, e unul dintre motivele care ne fac pe noi, românii, să mergem cu sutele de mii să muncim și să trăim în Marea Britanie.

Pentru că spre deosebire de noi, ”inteligenți și buni” dar mereu învrăjbiți, națiunea britanică a știu să construiască o societatea mai evoluată decât a noastră, pe un schelet imperfect, oferit de o instituție în care sunt ”unii mai proști și mai răi decât ei”.

Un lucru banal, anacronic, desuet, dar de care națiunea britanică a știut să profite, construind o societate mai evoluată decât a noastră pe un schelet imperfect, oferit unii ”mai proști și mai răi decât ei”.

CTP rămâne același nefericit fost șef de cotidian despre care se spune că-și lăsa jeep-ul parcat mai încolo, pentru a putea fi văzut de redacție cum ajunge la muncă la volanul unui hârb de Dacie, un ipocrit!