Un judecător a respins cererea prin care instanței i-a fost solicitată declararea decesului unui bărbat, în ciuda faptului că singura informație cunoscută este că în 1904 avea cel puțin 18 ani, el putând avea acum 120 sau 130 de ani.

Procesul a fost deschis de un locuitor din Sânnicolau Mare care, în 1982,  a moștenit o casă și un teren pe care familia sa le deținea încă din 1959.

Recent, atunci când a solicitat eliberarea avizelor pentru o  construcție ce urma să fie ridicată în grădina casei, cea pe care familia o folosește de peste 40 de ani și despre care știau că se află în proprietatea lor, s-a constatat că pe o suprafață de teren de 360 mp există un alt proprietar, un anume Peter S.

Din discuțiile pe care le-a avut cu vecinii, bărbatul a ajuns la concluzia că este posibil ca proprietarul din acte al suprafeței de teren să fi murit în război.

Pentru a rezolva problema, proprietarul de facto al grădinii a deschis un proces prin care a cerut ca proprietarul din acte să fie declarat decedat pe cale judecătorească.

În susținerea solicitării sale el a arătat că din CF-ul terenului se poate vedea că Peter S. a dobândit terenul în 1904. Ceea ce ar însemna că la vremea respectivă bărbatul avea cel puțin 18 ani, iar în prezent ar fi în vârstă de 120 de ani.

El a mai arătat că ”în ciuda demersurilor întreprinse nu deține alte informații cu privire la pârât, însă consideră că încetarea din viață a acestuia este sigură”.

El a cerut instanței ca data decesului să fie declarată la 31.12.1944 (sfârșitul anului calendaristic), ”având în vedere că ultimele informații despre pârât datează din acest an”.

Judecătoria Sânnicolau Mare a respins cererea de chemare în judecată arătând că Peter S. nu poate fi declarat decedat.

Judecătorul a arătat că pentru declararea judecătorească a morții una dintre condiții este ca ”persoana în cauză să fie dispărută (în sensul că despre aceasta să nu mai existe niciun fel de informaţii) şi să existe indicii că aceasta a încetat din viaţă”.

”Instanţa reţine că nu este suficient să se demonstreze că nu se ştie nimic despre o persoană pentru a fi declarată moartă, întrucât textul de lege solicitată în mod expres dovada neîndoielnică a dispariţiei, cumulativ cu probarea unor indicii certe că ar fi încetat din viaţă (situaţii de fapt care probează acest eveniment natural), ceea ce nu este cazul în prezenta speţă”, se arată în sentința Judecătoriei Sânnicolau Mare, atacată cu apel la Tribunalul Timiș.

Judecătorul a admis raționamentul logic potrivit căruia, în 1904 bărbatul avea cel puțin 18 ani și în prezent ar avea cel puțin 120 de ani, dar ”prezumţia că pârâtul nu ar mai putea fi în viaţă la vârsta de peste 120 de ani, deşi corectă, nu este în măsură să fundamenteze prin ea înseşi admiterea demersului judiciar pendinte, de vreme ce nu este dovedită şi premisa cerută de lege, aceea ca persoana în cauză să fi dispărut ca urmare a morţii”.

”A interpreta dispariţia şi în sens de inexistenţă fizică în momentul prezent ar însemna să poată fi declarată pe cale judecătorească moartea oricărei persoane care nu ar mai putea fi, din punct de vedere biologic, în viaţă şi pentru care orice parte interesată, dar care nu a cunoscut vreodată pe cel prezumat în mod întemeiat decedat, să poată obţine, pe lângă certificatul de deces care se presupune că există şi care a fost eliberat la vremea respectivă cu data reală a decesului, şi o hotărâre judecătorească în care persoana să fie declarată moartă pentru a doua oară şi la o dată aleatorie, diferită de cea reală, ceea ce nu poate fi acceptat”, se mai arată în sentința Judecătoriei Sânnicolau Mare, care nu este definitivă.

Cea mai vârstnică persoană din lume a murit la 118 ani
În luna ianuarie 2023, cea mai vârstnică persoană de pe planetă, călugăriţa franceză cunoscută ca sora André, a murit la vârsta de 118 ani.