Ceartă pe banii de campanie între Ioana Băsescu și fostul iubit: «Dă încoace telefonul în pi*** mă-tii de nesimţit! Ia deschide-ţi bluza!» 

Motivarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti, în urma căreia Ioana Băsescu a fost condamnată la 5 ani de închisoare, iar Elena Udrea a primit 8 ani, include stenograma unei discuții aprinse pe care fiica președintelui Băsescu a avut-o cu fostul ei iubit, Mario Giovanni Francesco, pe tema justificării banilor folosiți în campania electorală din 2009.

Discuția a fost înregistrată ambiental și folosită ca probă în instanță de procurorii DNA.

Mario Giovanni Francesco primise citaţie de la Fisc pentru a justifica anumite sume de bani care trecuseră prin firmele sale. El venise să o întrebe pe Ioana Băsescu ce are de făcut.

Discuția este extrem de aprinsă. Fiica fostului preşedinte Traian Băsescu ajunge să-l înjure pe fostul iubit, căruia îi cere să-și scoată cămașa pentru a demonstra că nu are instalate microfoane. 

Francesco Giovanni Mario:Păi, şi eu ce fac? Ce le zic ăstora? Eu ce le zic lor? Ce mă duc eu să le spun lor mâine?

Băsescu Ioana: Dar cine te cheamă mâine?

Francesco Giovanni Mario: Antifrauda!

Băsescu Ioana: Auzi, tu ai rămas cu 200 de mii de euro, aşa că nu mai comenta atâta!

Francesco Giovanni Mario: Care 200 de mii de euro? Care 200 de mii de euro?!

Băsescu Ioana: Atâta ţi-au rămas, băiatule!

Francesco Giovanni Mario: Nu sunt. Trebuiau declaraţi şi plătiţi la stat şi au rămas şi din banii ăia, înţelegi? Sunt 55 de mii de lei cu care s-a plătit excursia noastră în Cuba, nu în China!

Dialogul provine dintr-o stenogramă inclusă în motivarea sentinței Curții de Apel București în dosarul Elena Udrea – Ioana Băsescu.

Iată cum a decurs discuția dintre cei doi, potrivit Adevărul.ro.

Francesco Giovanni Mario: Am o problemă. 

Băsescu Ioana: Şi eu ce să-ţi fac?! 

Francesco Giovanni Mario: Păi, nu ce să-mi faci! N-ai ce să-mi faci tu nimic, da` a venit hârtie, da! 

Băsescu Ioana: Ce hârtie? 

Francesco Giovanni Mario: De la fisc, să le dau nişte hârtii şi nişte justificări de cheltuieli. Din noiembrie 2009 cu nişte firme care s-a întâmplat ce s-o fi întâmplat atunci. Şi nu ştiu ce să fac. 

Băsescu Ioana: Şi eu ce să fac? 

Francesco Giovanni Mario: Păi, nu ştiu că astea sunt din 2009, din decembrie, noiembrie campanii şi aşa mai departe iar ăştia… eu m-am uitat ce hârtii am găsit acolo sunt nimic, înţelegi? O să mă întrebe „Ce ţi-au prestat? Ce ţi-au făcut ăştia?”. Eu ce le zic lor? Ce le dau lor? 

Băsescu Ioana: Nu ştiu, da`eu nu ştiu. (…) Auzi, ştii ceva …[neinteligibil, vorbeşte în şoaptă]… când ai încasat nişte bani…. 

Francesco Giovanni Mario: Ce bani am încasat eu? Păi, am încasat nişte bani pe care i-am dat mai departe, toţi înţelegi? Mai au rămas… (…)

Băsescu Ioana: Da, cine te-a pus, mă, să te bagi? 

Francesco Giovanni Mario: Da, m-am băgat eu aşa flower-power? 

Băsescu Ioana: Da, tu. Aminteşte-ţi cum stăteai la sediu, cu zilele. (…) Auzi, tu ai rămas cu 200 de mii de euro, aşa că nu mai comenta atâta! 

Francesco Giovanni Mario: Care 200 de mii de euro? Care 200 de mii de euro?! 

Băsescu Ioana: Atâta ţi-au rămas, băiatule! 

Francesco Giovanni Mario: Mie?! Niciodată! (…) 

Băsescu Ioana: Ia, dă încoace telefonul în pi*** mă-tii de nesimţit! Dă… ia deschide-ţi bluza! 

Francesco Giovanni Mario: Ia… ce să fac? Ai… tu ai înnebunit? Şi vă suna George! George mă suna! 

Băsescu Ioana: Deschide-ţi bluza!

Francesco Giovanni Mario: Uite-o!

Băsescu Ioana: Deschide-ţi bluza! 

Francesco Giovanni Mario: Mamă, deci, deja… hai că mă enervezi!… Deschide-ţi bluza… 

Băsescu Ioana: Păi, deschide-ţi bluza, că eşti în stare! 

Francesco Giovanni Mario: Ai văzut? Ce vrei să mai fac? 

Băsescu Ioana: Nu, deschide-ţi bluza că vreau să văd! Nu, deschide-ţi! 

Francesco Giovanni Mario: A… cămaşa? 

Băsescu Ioana: Da, da, da! Vreau să văd să n-ai… 

Francesco Giovanni Mario: Dar de ce tre’ să mă zgârii? De ce râzi de mine?! 

Băsescu Ioana: Vreau să văd că n-ai tehnică pe tine, băiatule! 

Francesco Giovanni Mario: Asta era ultima! Înţelegi? Asta era ultima! Eu înţeleg că tre’ să fiu eu prostul să cadă şi să răspundă, că n-o să răspundă nimeni altcineva, o să răspund eu…