Pe baza experienței sale anterioare, dobândită în perioada trăită în Hong Kong, în timpul epidemiei provocate de virusul SARS, o jurnalistă americană explicitează care sunt informațiile esențiale pe care ar trebui să le cunoaștem și ce măsuri ar trebui să luăm pentru a ne proteja mai bine.

Caroline Chen locuia în Hong Kong, era adolescentă și trebuia să stea în casă, atunci când a lovit epidemia de SARS, infectând 1750 de oameni și provocând 300 de decese.

În acea perioadă a învățat multe lucruri despre igienă și chiar cum să cheme liftul apăsând nu direct cu degetul, ci cu încheieturile degetelor. Și tot de atunci a prins drag și respect față de personalul medical care a muncit până la epuizare.

În 2014, când a lovit Ebola, era deja reporter, la început de drum, pentru Bloomberg. Când SUA a avut primul pacient diagnosticat cu Ebola, editorul a întrebat-o dacă vrea să plece la Dallas ca să documenteze subiectul mai bine. Mai târziu a scris și despre Zika, în Florida.

”De fiecare dată, am văzut aceleași decalaje în înțelegerea publicului a ceea ce se întâmplă. Pe de o parte aveam epidemiologii și directorii de laboratoare care îmi explicau detaliile îngrozitoare, părțile tehnice și modelele, cum funcționează testarea. Și pe de altă parte, vedeam titluri și burtiere prea simpliste și statistici care induceau în eroare citate de oficialii guvernamentali”, relatează Caroline Chen pentru New Mexico in Depth.

Acum, șase ani mai târziu, scrie despre coronavirus pentru ProPublica și a ținut să explice pe înțelesul tuturor care sunt nuanțele pe care trebuie să le înțelegem din informațiile pe care le primim de la media și autorități și care sunt întrebările la care trebuie să ne răspundem.

1. E important nu câte teste avem în stoc, ci câte teste pot fi procesate de laboratoare
Vicepreședintele Mike Pence care coordonează celula de combatere a coronavirusului în SUA a spus că fiecare american va fi testat pentru Covid-19.

E bine să lărgești aria celor testați, dar să lași impresia că fiecare american poate merge la medic și să fie testat e greșit, crede Caroline Chen. 

Așadar, problema nu se pune de câte kit-uri de testare ajung în cabinete, ci la capacitatea laboratoarelor de a le analiza și cât durează să obții un rezultat.

2. Citiți cu precauție cifrele de rată a mortalității
Rata mortalității e pe buzele tuturor. Toată lumea face referire la datele Organizației Mondiale a Sănătății care ar spune că rata mortalității este de 3,4%. Alții spun că ar fi de 2%. Pentru calcularea ratei mortalității, se ia în calcul raportarea periodică din fiecare țară, la un moment dat. Pur și simplu se iau în calcul numărul total de persoane confirmate ca având COVID-19 și numărul morților.

Cum testarea nu este posibilă la scară mare, atunci este clar că acest număr nu este cel real.

Pentru o rată a mortalității mai exactă ar trebui mai multe teste. Raportarea este diferită în funcție de țară: Coreea de Sud face teste la scară largă și cifrele lor arată altfel decât ale SUA care nu are o capacitate atât de mare de testare, așa că la nivel global, rata mortalității o să tot fie fluctuantă în următoarea perioadă.

3. Cum te protejezi mai bine de boală
”Ceea ce știm până acum despre COVID-19 este că e o boală mai mortală decât gripa de sezon care ucide mai puțin de 1% din populația infectată și este mult mai puțin mortal decât SARS care a ucis 10% dintre cei infectați în timpul crizei din 2002-2003”, explică Caroline Chen.

La fel se întâmplă și cu rata contaminării, adică numărul celor pe care îi poate infecta o persoană care are coronavirus. Și aici sunt estimări. În plus, informațiile se schimbă de la o zi la alta.

Jurnalista a povestit și că este adesea întrebată de oameni cum să se ferească de virus. Pe toți îi sfătuiește să își analizeze puțin starea de sănătate, istoricul medical, sensibilitățile. 

”Merg la o conferință și n-o să dau mâna cu nimeni la conferință. Îmi continui rutina de igienă: mă spăl pe mâini și îmi încurajez toți colegii să facă la fel”, spune jurnalista pe sănătate.

Și se gândește și la posibilitatea de a lucra de acasă și îi încurajează pe toți să îi verifice pe vecini, mai ales pe cei mai în vârstă care poate au nevoie de ajutor cu cumpărăturile.