Cu sânge rece și cu mult stoicism, o femeie a reușit să se salveze apelând la 112, după ce fusese închisă în portbagajul mașinii de iubitul său, care a dat și foc autoturismului.

Femeia le-a povestit anchetatorilor că a sunat de două ori la 112, cum a fost îndrumată să îi ajute pe polițiști să o localizeze în timp real, dar și ce traume a lăsat întâmplarea dramatică prin care a trecut.

”Am sunat prima data la 112 când a pornit mașina, a doua oară când am simțit fumul. Telefonul a fost conectat pe mașină și nu înțelegeam de ce nu aud. Este posibil că atunci să își fi dat seama că am sunat la 112, el fiind la volan și văzând pe computerul de bord.

L-am deconectat și apoi am auzit pe difuzorul telefonului. A oprit. Mi-a cerut telefonul. I-am spus că a căzut în mașină printre scaune, l-a căutat și am mers mai departe.

Am simțit că a intrat pe un câmp. S-a oprit și îmi șoptea să îi dau telefonul. Credea că este ascultat. M-am luptat să nu mă închidă la loc, dar nu am reușit. Am stat cuminte crezând că este pe lângă mașină.

Am sunat la 112 când am simțit fumul. După primul apel mi s-a trimis mesajul. L-am accesat când l-am găsit.

Așteptam din clipă în clipă să deschidă portbagajul și să mă lovească din nou, nicidecum să plece și să dea foc.

Am aflat ulterior că orice portbagaj are un buton în interior de unde poți deschide ușa, de fiecare dată când adorm simt așa ca o frustrare că nu l-am găsit, deși mi-am rupt unghiile râcâind și căutând ceva să pot deschide! Cumplit! Am auzit în acea dimineață la Poliție! Mașina mea l-ar avea undeva în dreapta! Dar eu acolo aveam picioarele!

Când m-au scos de acolo, când m-au salvat, nu-mi venea să cred, nu știam dacă visez sau nu. Deși era frig, simțeam nevoia sa stau doar afară, la aer.

Datoria nu era veche. Banii i-am dat în acea seara. Certurile au fost și din cauza acelor bani, dar mai mult din cauza geloziei excesive pe teme mai vechi. De un an și ceva a început să consume alcool și crizele de gelozie luau amploare pe acest fond.

Adorm 20 minute, dar mă trezesc, Mă văd numai acolo. Nu am voce deloc. Ațipesc, mă trezesc tot în acel portbagaj.

Nu credeam că mă vă găsi cineva, acceptasem ideea că voi muri, îmi doream doar să nu ajung să simt flăcările. Deja cădeam ca într-un somn. Mă vedeam ținându-mă de mână cu fetița mea…parcă pluteam. Îmi amintesc că râdeam și ne mișcam într-un cerc”, a mărturisit femeia despre momentele dramatice prin care a trecut și despre traumele ce au marcat-o traversându-le.