Medicul sucevean Mihai Ardeleanu s-a infectat cu SARS-COV-2 în luna martie şi a fost tratat în secţie ATI a Spitalului de Boli Infecţioase Iaşi. Nu are boli cronice, nu este nici cardiac şi nici dibetic. El descrie clipele grele prin care a trecut luptând ca să-şi salveze propria viaţă şi asistând la decesele altor persoane infectate.

Medicul povesteşte că înainte să afle că este infectat cu SARS-COV-2, mai exact până pe 20 martie, desfăşura în spital o activitate considerată normală până la acea vreme. Pe lângă pacienţii internaţi, se îngrijea şi oferea consultaţii şi pacienţilor care veneau în Ambulatoriul spitalului, o zonă aglomerată la acea vreme, nefiind adoptate încă măsuri de prevenire a răspândirii virusului.

Mihai Ardeleanu spune că nu obişnuia să poarte mănuşi de protecţie şi nici mască. În Ambulatoriu, distanţa dintre scaunul medicului şi cel al pacientului era de 2,5 metri şi sigur că doctorul avea o rutină de dezinfectare a mâinilor. A spus că se spăla pe mâini şi de 70 de ori într-o zi.

”Ne-am păzit în sensul că aceste cabinete erau mari, scaunul pacientului era la 2,5 metri faţă de scaunul medicului. Era o distanţă, dar pacientul se apropia să aducă documentele medicale, puneam mâna pe documente”, declară medicul nefrolog.

Atunci când au apărut primele cazuri de îmbolnăvire în ţară, la Suceava s-au adoptat nişte măsuri rudimentare de protecţie. Medicul spune că primea câte o mască de protecţie la trei zile, pe care o înlocuia atunci când se rupea.

Avea grijă ca în timpul liber să-şi facă cumpărăturile casnice din zone neaglomerate.

”Mă simţeam tot mai slăbit şi mai febril şi aveam o gândire greoaie, înceată. Soţia mea începuse să facă febră. Luam paracetamol şi vitamina C.

Când am mers la raportul de gardă vineri, 20 martie, un coleg mi-a spus să merg să fac testul. Colegul a fost insistent şi imperativ. (…)

Eu aveam o stare de scufundare, cu mintea de acum îmi dau seama că nu gândeam foarte logic şi corect. Aveam în casă pulsoximetru şi am măsurat saturaţia era 84–85 când normal este spre 100”, povestește Mihai Ardeleanu.

Testul său a ieşit pozitiv. Ulterior s-a testat şi soţia acestuia, prof. univ. dr. Sanda Maria Ardeleanu, care a constatat la rândul ei că-i infectată.

În acel moment, medicul Ardeleanu a sunat-o pe nepoata sa, Monica Terteliu, şefa secţiei de Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean Suceava, şi i-a spus să deschidă două foi de internare.

A căutat informații despre coronavirusuir în Tratatul Oxford de Medicină Internă.

”La virusurile respiratorii erau trecute şi virusurile corona descoperite în 1960. Atunci se scria despre coronavirus. Îmi aduc aminte că m-am dus cu cartea în dormitor la soţia mea şi i-am spus: dragă nu trebuie să ne speriem, uite ce scrie aici, este o gripă, cu dureri de cap, o să curgă nasul. Recunosc, acesta a fost discursul meu”, spune Mihai Ardeleanu. 

La două zile de la internare, starea de sănătate a pacientului Ardeleanu a început să se înrăutăţească. Saturaţia de oxigen era din ce în ce mai mică, ajungând la 76, motiv pentru care medicul Terteliu a decis să-i transfere pe cei doi soţi la Spitalul de Boli Infecţioase Iaşi.

Mihai Ardeleanu a fost internat direct la Terapie Intensivă, secţia fiind un salon mare despărţit prin geamuri de termopan. Medicul împărţea salonul cu un pacient infectat, de doar vârstă de 37 de ani, fără alte afecţiuni, care avea două surse de oxigen şi clopotul pus pe umăr.

”Acest tânăr nu avea alte afecţiuni. Nu putea să vorbească. După a doua zi am început să ne mai zâmbim dimineaţa”, mai spune medicul.

Ştiind cât de agresivă este procedura de intubare şi ce urmări ar putea să aibă, a refuzat-o și a preferat să lupte cu boala, nu a vrut să cedeze, nu voia să stea inert în pat, aşa că s-a forţat pur şi simplu să respire. Şi-a dorit să câştige lupta cu boala şi a luptat cu toate resursele fizice şi psihice pe care le-a avut.

”Respiram ca un sălbatic. Aveam două surse de oxigen şi stăteam aşa toată ziua. După cinci zile, au continuat să-mi administreze un tratament pe care îl începusem la Suceava.

Lupta cu virusul ar două etape: întâi este furtuna virală când virusul îţi invadează organismul şi dacă organismul este sănătos urmează ceea ce se numeşte furtuna de citokine. În momentul în care organismul tău începe să riposteze secretă anticorpi şi anticorpii luptă cu virusul.

Boală poate să te omoare în două momente: în momentul furtunii virale când poate să-ţi copleşească complet sistemul imunitar şi în momentul furtunii de citokine când vin anticorpii tăi care n-au mamă şi n-au tată şi omoară tot şi pot să te omoare chiar pe tine.

Datorită furtunii de citokine eu m-am negativat în ATI. Eu încă respiram ca naiba, aveam saturaţia mică, dar anticorpii mei porniseră la atac şi asta mă făcea să mă simt rău.

Şi la Suceava şi la Iaşi am primit tratament împotriva furtunii de citokine. Două flacoane am primit la Suceava şi două la Iaşi. Paradoxul este că m-am negativat în reanimare. Plămânul nu era bun, febră nu mai aveam”, a mai spus Ardeleanu.

După ce a depăşit momentul dificil, medicul Ardeleanu a fost mutat pe secţie în salonul în care se afla şi soţia acestuia. Spune că perioada de internare a fost un coşmar. Auzea din salon cum se sufocau unii bolnavi, după care urma o o linişte apăsătoare şi apoi vestea negră că persoanele respective părăseau lumea aceasta.

Mihai şi Sanda Maria Ardeleanu au fost externaţi din spital în sâmbăta lui Lazăr, cu 8 zile înainte de Paşti. În cele 10 minute în care au aşteptat să vină ambulanţa ca să-i transporte la Suceava lumea li s-a părut grozavă.

Mihai Ardeleanu era foarte slăbit. Nu a putut să-şi care singur sacii cu haine pe care le-a avut le-au avut la spital.

Cei doi au avut un şoc când au ajuns în Suceava au văzut armata pe străzi. Au stat în carantină timp de două săptămâni aşa cum le-a recomandat medicul curant timp în care prietenii le-au adus de mâncare.