3dots.ro

Ce făcea Mihaela Rădulescu, înarmată, la Revoluţie

Ce făcea Mihaela Rădulescu, înarmată, la Revoluţie

Deloc surprinzător, Mihaela Rădulescu apare în două fotografii realizate în timpul evenimentelor din decembrie 1989, în Bucureşti.

În prima imagine, cu părul prins în coadă, alături de câţiva membri ai Gărzilor patriotice, cu un pistol în mână, tânăra studentă Mihaela Rădulescu se afla în plină acțiune de vânătoare a securiştilor sau teroriştilor prin subsolurile fostului Comitet Central al PCR.

”Îmi aduc aminte că am petrecut ceva timp în dimineaţa zilei de 23 decembrie cu acel grup. Căutau securişti ascunşi prin subterane sau catacombe. Toată lumea era nervoasă. Cu o zi înainte prietenul meu Jean Louis Calderon (jurnalist francez – N.R.) murise.

L-am dus cu o noapte înainte la morgă. Sunt nişte amintiri foarte triste”, a declarat pentru cotidianul Libertatea Patrick Durand, fotoreporterul care a imortalizat imaginea cu Mihaela înarmată.

De altfel, Patrick Durand, corespondent al fostei agenţii foto Sygma, în acea perioadă, apare în cea de-a doua fotografie alături de Răduleasca.

În această imagine, ea stă în genunchi, alături de mai mulţi jurnalişti străini la catafalcul cameramanului francez Jean Louis Calderon, decedat în 22 decembrie 1989.

 

”La Revoluție eram blondă, tunsă periuță. Da, sunt şi în această poză. Pistolul, căci bănuiesc că vă interesează cel mai mult, e un TT rusesc, pe care l-am primit «obligat-forţat» la intrarea în CC. Măcar eu aveam habar de utilizarea unei arme, făceam tir pe vremea aceea, la Poligonul Tunari.

N-am tras nici un foc. Aşa cum l-am primit (adică încărcat), aşa l-am predat. (..) Nu m-am luat niciodată în serios în rol de «revoluţionară», nu mi-am cerut drepturi, nu am fost activă în nicio organizaţie de profil.

Aveam 20 de ani şi trăiam o aventură pe viaţă şi pe moarte, cu mintea (şi freza) de atunci”, declara Mihaela Rădulescu, în 2003.

”Cred că se activase super-eroul din mine, simțeam nevoia să fiu lider, să mă implic, să fac ceva care să conteze. Ambiție de provincial, căpoșenie de Leoaică, febra vârstei, un cocktail pe care l-am consumat cu toată pasiunea.

Am ajuns să lucrez la Guvern pentru că mă remarcasem la Revoluție, eram în filmul ăla total, ba pe baricade, ba traduceam în franceză și engleză pentru ziariștii străini.

Am fost memorabilă (zâmbește), deci m-au chemat să lucrez în Guvernul Roman, la biroul de presă. Grozavă experiență, dar rapid plictisitoare pentru mine – urăsc până azi munca la birou”, a revenit cu amănunte Mihaela Rădulescu, recent, pentru viva.ro.

© 2024 - 3DOTS DIGITAL MEDIA BUREAU
Powered by VA Labs