Mircea Dinescu oferă, într-un interviu pentru Q Magazine, o perspectivă personală asupra vremurilor pe care le trăim și a măsurii oamenilor mici, dar care se cred deasupra lor.

"Eu trăiesc cu dispreţ faţă de cei care au luat în primire această pandemie. Le-a dat unor tipi mediocri posibilitatea de a ieşi în faţă şi de a fi văzuţi zilnic.

Devin dependenţi, pentru că în clipa în care iei puterea nu te saturi, trebuie să fii tot timpul, să ieşi la înaintare, să poţi să comunici omului nişte cifre banale. Asta îţi poate da impresia că eşti cineva important şi acest lucru au descoperit câţiva politicieni.

Eu sunt un om care a mărturisit că mi-a fost frică de moarte când eram mai tânăr. Credeam că nu o să apuc 33 de ani, vârsta lui Iisus. Despre moarte am tot scris în versurile mele. Cu moartea trebuie să te obişnuieşti, dacă eşti un om care cugeţi cât de cât.

Am sentimentul că foarte mulţi oameni abia acum au descoperit brusc că există moarte. Există dintotdeauna, aşa cum există şi virusuri.

Noi suntem cablaţi la un sistem macabru. Într-o astfel de perioadă sinistră ar fi trebuit ca lumea să nu fie stresată prin mass-media ori asta se întâmplă. Erau televiziuni care prezentau emisiuni mai vesele, filme documentare şi au devenit un soi de sucursale ale morţii şi ale spitalelor, ale nenorocirilor.

Eu deplângeam pe vremuri că televiziunile astea de ”succes , minore şi mediocre, caută tot timpul chestii senzaţionale, cine a mai omorât, ce femeie a mai fost violată, ce bandiţi au mai dat spargeri. Asta s-a generalizat pe această temă, cu pandemia. Unor oameni care sunt deja închişi în case li se propagă zilnic această poveste.

În mod normal, pentru această boală trebuia să se facă un consiliu de oameni înţelepţi, de filosofi, de psihologi, de medici mari care să sfătuiască politicienii ce trebuie să facă.

Aici este invers, politicienii au devenit factorul de decizie, ceea ce e destul de trist. Ei se simt foarte bine în această postură. E o chestie de ev mediu, după părerea mea.

Oamenii au devenit nişte mase, lipsite de importanţă, care pot fi manevrate oricum.

Este ridicol ce s-a întâmplat cu bătrânii, discriminarea asta ”pozitivă”: «domnule, eu, de grija ta te încui în casă» . Este de necrezut. Eu aş fi deschis parcurile pentru copii şi bătrâni. Copiii au nevoie de soare ca să-şi întărească oasele şi să respire aer curat. De un copil ţinut în casă timp de două zile se lipeşte orice boală pe stresul ăsta.

Cineva a dat un soi de definiţie a acestei obligativităţi: cine stă în casă e ca şi cum ar fuma, nefiind fumător, 15 ţigări pe zi. Atât de periculos este.

Parcurile, pădurile trebuiau deschise. Stau înghesuiţi unii în alţii în spitale, unde e focarul de boală, unde se stă în muşuroi. Ieşiţi din muşuroi! Ieşiţi din case, asta era soluţia. Nu tuşiţi unul în faţa celuilalt, desigur. Lăsaţi-mă să mă plimb liniştit!

Ce învățăm?
Nu învăţăm nimic. Se demonstrează că atunci când apare spaima de moarte, oamenii pot fi foarte uşor manevraţi. Vom mai asista la asta pentru că sunt voci care spun că la iarnă va fi mai dramatic decât acum.

Este o prostie. De când e lumea şi pământul au existat şi ciumă şi viruşi, vor mai veni şi altele. E trist că oamenii au consumat un avion invizibil, din ăla american, care costă un miliard de dolari. Ei trebuiau să se gândească acum 50 de ani să investească în primul rând în ideea de sănătate. Poţi să ai bază la Deveselu, dar arătăniile astea nu te apără, de fapt.

Războiul psihologic legat de nişte viruşi anulează toată această prostie care a fost înarmarea până în dinţi a americanilor, a ruşilor, a chinezilor, a ţărilor amărâte conduse de dictatori şi care au investit în armament.

Omul e într-o greşeală enormă. Andre Malraux a spus că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. S-a dovedit că nu e foarte religios, că acum ar fi trebuit religia să salveze. Pentru unii oameni mai naivi frica de Dumnezeu şi ideea că dialoghează cu Domnul poate să fie o salvare. Dar, s-a dovedit că frica de moarte e mai mare decât frica de Dumnezeu, ceea ce e un lucru destul de trist.

Politicienii au speculat şi au greşit. Cei de la putere vor pierde pentru că nu mai vrei să-i alegi pe ăştia care te-au ţinut în casă, ţi-au dat lecţii din astea de patriotism penibil, cu militari cu mitralieră prin centrul Bucureştiului, să arate forţa României. Pe de altă parte, ăştia din opoziţie sunt nişte nătângi. Clasa politică s-a descalificat în toată lumea cu ocazia asta.

Poate ar trebui redefinită ideea de organizare a unei ţări. Trebuie desfiinţată ideea de politician, de alegeri şi făcut un alt sistem de oameni înţelepţi, cum era în vechime. Erau clase de oameni înţelepţi. Marii conducători erau crescuţi de mici în acest sens. Ar trebui organizată ţara pe comunităţi, pe regiuni, cu o mult mai mare independenţă economică.

Europa s-a dovedit a fi neputincioasă
Coana Europa s-a dovedit a fi neputiincioasă. Ce-a ieşit? Italienii săracii au fost primii care au vociferat pentru că nu le-a întins nicio mână de ajutor Europa. Bineînțeles că au speculat rușii și au venit să le aducă ajutoare. Se speculează politic destul de mult această boală. Omul își pierde cea mai importantă calitate: libertatea şi curajul de a fi liber.

Să credem în cei care au scris capodopere! Mulţi şi-au pierdut instinctul de a mai sta cu o carte în mână. Acum era un prilej de a transforma acest lucru.

Noi suntem băgaţi în lagăre de concentrare, fără lucrurile sinistre din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, unde ne-am putea regăsi umanitatea până la urmă. Dar nu ne-o regăsim pentru că din cauza televizorului viaţa a devenit un coşmar. Nu te poţi culca în fiecare seară numărând morţii şi marea majoritate a oamenilor asta fac.

Eu aş fi dat numai muzică simfonică la televizor şi numai capodopere. Frumuseţea va salva lumea, spunea Dostoievski. Asta e soluţia!”, a declarat Mircea Dinescu pentru Q Magazine.