Mitică Popescu a încetat din viață, marți, la vârsta de 86 de ani, la Spitalul Elias.

Actorul Mitică Popescu era internat în Spital Elias din data de 29 decembrie, cu multiple comorbidități, între care probleme cardiace grave. 

_______________

Mitică Popescu s-a născut la 30 noiembrie 1936 (în multe alte note biografice apare ca fiind născut pe 2 decembrie 1936), în București, și-a copilărit în cartierul Apărătorii Patriei, cartier cu aspect de mahala, populat cu familii simple, de muncitori.

Cum tatăl său era angajat la Fabrica de pantofi ”Mociornița”, la fiecare Paști și Crăciun avea asigurată câte o pereche de pantofi (cadou din partea inteprinderii pentru copiii salariaților), așa că avea ce rupe în jocurile copilăriei: ulii și porumbeii, bile, fotbal pe maidan.

Așa de mare era pe atunci respectul față de oameni și față de sine, că tată-su, om simplu, n-ar fi ieșit în lume cu capul descoperit și fără cravată, chiar de-ar fi fost să se ducă numai până la colț, la ”Rața albă”, vestita cârciumă a cartierului. Toată viața, același respect necondiționat l-a moștenit și Mitică Popescu!

Pasiunea pentru actorie a început să se facă simțită încă din vremea copilăriei, pe când mai funcționau cinematografele cu program de revistă, unde dansau și cântau actori ca Alexandru Giugaru, Titi Mihăilescu și alții. În liceu joacă în trupe de amatori, făcându-și „ucenicia” în cadrul formațiilor de amatori de la Adesgo și Casa Scânteii. Cum tatăl său mai era și instructor de dansuri populare, îl lua adesea pe lângă el, acolo unde se montau și scenete de tot felul.

Până la urmă, însă, a fost și o chestie de noroc! La doi pași de casa lor stătea o vecină, o balerină la operetă, care le dădea ”bilete de favoare”, lui și mamei sale. Într-o bună clipă, vecina se mărită cu actorul Nicolae Gărdescu.

Se împrietenește cu Gărdescu, iar acesta îl ajută să intre ca figurant la Teatrul Armatei, unde trei ani a fost angajat în ”corp ansamblu”. Absolvă apoi Institutul de Teatru din București, este repatizat la teatrul din Piatra Neamț, unde joacă 26 de roluri care mai de care mai minunate, însă, până la urmă, tot norocul își spune apăsat și hotărâtor cuvântul.

Astfel, la Teatrul Mic, ajunge printr-o fericită întâmplare. Actorul Petrică Gheorghiu îl recomandă ca înlocuitor al fratelui său, tot actor, Vasile, care pleca în America. Vasile a rămas în țara tuturor posibilităților, iar Mitică a rămas să joace până la pensie la Teatrul Mic.

Alt mare noroc al său s-a numit Leopoldina Bălănuță, alături de care juca „Matca”, de Marin Sorescu, în spectacol fiind logodnicul ei, iar în viață devenind soțul acesteia, într-o căsnicie extrem de fericită (de la moartea acesteia, actorul joacă cu vergheta pe deget chiar și rolurile de celibatar!).

De-a lungul carierei a jucat în peste 70 de piese de teatru și peste 30 de filme, în 13 decembrie 2002 fiind decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

_____________

“Talentul este un cadou de la Dumnezeu. Noi trebuie să avem grijă să muncim, să îmbrăcăm şi să respectăm acest dar”

“Ce am făcut în ultimul timp? Simplu. Merg la televiziune să înregistrez pentru emisiunea pe care o am de peste 14 ani, la care lucrez în fiecare săptămână.

Apoi, ca orice om, mă uit la televizor, cărţi, de citit nu de poker, muzică, mă plimb şi în ţară, şi afară în funcţie de situaţia materială şi mă bucur, îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă că mai prind încă o zi şi îmi doresc să fiu sănătos.

Sunt un om credincios, dar nu fac parte din cei care umplu bisericile, sincer să fiu. Mi-e suficient ceea ce cred eu, să nu vă imaginaţi că dacă m-aş duce la biserică mai des asta mi-ar întări credinţa.

În locuri din acestea, în general, pentru că mă consider şi eu cât de cât o persoană publică, când apari în mulţime, indiferent că e biserică, nuntă sau botez vrând, nevrând atragi atenţia şi nu prea-mi face plăcere. L-am văzut pe Mitică Popescu la biserică! Cum sună?

Merg în fiecare zi pe jos, pentru că la vârsta mea am mai multă nevoie de sfaturile medicului, ale preotului le-am învăţat. Noi spunem foarte uşor când prezentăm pe cineva «prietenul meu», dar prietenia înseamnă puţin mai mult şi prietenul la nevoie se cunoaşte şi în timp, nu accidental.

Mi-e greu să mă laud că am mulţi prieteni. Am cunoştinţe, am amici la care ţin, cu care mă întâlnesc, dar totuşi nu pot să spun că am mulţi. Poate altă lume beneficiază de mai mulţi prieteni.

Respectul şi sinceritatea sunt oricum pe primul plan în prietenie, la fel ca şi în căsnicie. Iar cu un partener de sex opus dacă nu există şi prietenie e mai greu. În primul rând asta rezolvă în parte şi Dumnezeu, am crezut mereu în destin chiar dacă pe vremuri se numea «Dacă».

Nu aveai voie să pronunţi cuvântul sau să crezi în el. Se spunea «Dacă» nu fac cutare nu mi se întâmpla ceva…

Spuneam şi eu ca toată lumea, dar în sinea mea ştiam ce înseamnă. În viaţa noastră a actorilor, acea chemare, acel cadou, talentul ca să spunem aşa, e de la Dumnezeu. Pe pământ trebuie să avem grijă să muncim, să îmbrăcăm şi să respectăm acest dar.

Trebuie să munceşti pentru asta şi trebuie să mai ai şi puţină şansă. Am ca orice om şi amintiri plăcute, şi amintiri mai puţin plăcute. Sunt antrenat să trec peste momentele grele. Am experienţă”.  – Mitică Popescu – ”Astăzi e ziua ta…”. Jurnalul Național, 2 decembrie 2013