Actrița Ofelia Popii vorbește, într-un interviu acordat cotidianului Libertatea, despre ce a învățat în cei 14 ani de când joacă rolul Mefisto în spectacolul-fenomen ”Faust” al lui Silviu Purcărete, despre lupta cu mentalitățile moștenite, despre ce ar trebui schimbat în România, despre ce o revoltă, dar, într-un mod indirect, se recunoaște înfrântă…. 

”Nu sunt un om care să iasă în față, să-și ceară drepturile. Am încercat să-mi fac cunoscute nemulțumirile tot prin unele dintre spectacolele în care am jucat – puține, dar destul de importante -, cele cu tentă socială.

Îmi e greu și mă simt inconfortabil în mulțimi, în demonstrații. Am vrut cumva să am aportul meu de revoltă în spectacole care atingeau puncte sau teme importante. 

Ce nu e de schimbat în țara asta? Sunt atât de multe! În primul rând, cred că ar trebui investit mai mult în cultură și în educație, care sunt esențiale, după părerea mea. (…)

Fără revoltă nu există creativitate. Sâmburele creativității e în nemulțumire: vrei să schimbi ceva, simți că ceva nu e în regulă. Altfel n-ai avea de ce să cauți noutatea, și nu vorbesc doar despre teatru, ci în orice domeniu. 

Mă revoltă multe lucruri. Mă revoltă foarte mult nesimțirea în diversele ei forme și faptul că, de multe ori, găsești protecție pentru această nesimțire în lege. Asta e incredibil!

De pildă, ne-am mutat, iar pe terenul nostru cineva și-a ridicat ilegal încă un corp de clădire. Apoi, fix sub geamul nostru, și-a pus gunoaiele. Tot vorbim, tot le spunem că nu este OK și nu se întâmplă nimic, totul se mișcă în gol.

Oamenii care locuiau deja acolo i-au dat în judecată și tot n-au rezolvat nimic. E incredibil, dar se întâmplă în România, în centrul Sibiului. E o nedreptate și se închid ochii pentru că au pile. Mă revoltă chestia asta: ”Hai că facem noi cumva”.

De asta cred că singura noastră șansă ca popor stă în educație. Nu vorbim doar de educația generațiilor care vin, ci și noi trebuie să ne autoeducăm sau să ne educăm unii pe alții. Cred că merge la orice vârstă.

Acum zece ani ziceam cu tot sufletul că n-aș părăsi România, acum regret cu tot sufletul că n-am făcut-o. 

Acum mi se pare că e prea târziu, mai ales din punctul de vedere al meseriei mele. E dificil s-o iei de la capăt în meseria asta, la 43 de ani.

Și eu mă lupt cu mentalitatea cu care am fost crescută și cu fricile pe care le-am moștenit. De unele dintre ele am reușit să scap, cu altele încă mă lupt și încă nu sunt câștigătoare. (…)

Mi-e foarte frică de a-mi exprima liber părerea, chiar și atunci când am dreptate. Mă tem să nu mi se întâmple ceva, să nu fiu taxată pentru ce spun.

De exemplu, eu încerc să rezolv lucrurile pe cale pașnică și când văd că nu se poate, încerc să-mi găsesc argumente: așa e omul ăla, atâta poate”, a declarat Ofelia Popii pentru Libertatea.