Profesor universitar, despre cinismul politicienilor. «Au realizat că moartea câtorva sute de oameni nu le afectează scorul electoral»

18 Oct 2021 | scris de Cristina Romanescu

Ciprian Mihali, profesor de filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, crede că politicienii au ajuns să nu le mai pese de vieţile oamenilor, iar odată cu ei şi românii au ajuns indiferenţi în faţa tragediei morţilor.

Profesor universitar, despre cinismul politicienilor. «Au realizat că moartea câtorva sute de oameni nu le afectează scorul electoral»

Ciprian Mihali vede România anului 2021 într-un tablou sumbru, o ţară măcinată de pandemie şi în care politicienii, dar şi o mare parte a populaţiei, au ajuns să nu mai ţină cont de ceea ce se întâmplă. 

Într-o postare pe Facebook, profesorul a criticat dur clasa politică în frunte cu preşedintele României, Klaus Iohannis, dar şi pe cei care nu respectă măsurile elementare, purtarea măştii şi evitarea aglomeraţiei.

”Asta e! Despre resemnare şi indiferenţă

Cum arată România azi? Ca o ţară neguvernată şi neguvernabilă. Dar asta nu deranjează pe nimeni. Au dreptate cei care spun că doar un lockdown sever ar putea reduce numărul morţilor: în acest moment vaccinul e o soluţie, dar una pe termen mediu. Până atunci, mii de oameni vor continua să moară.

Aşa cum au dreptate şi aceia care spun că un lockdown sever e cu neputinţă în acest moment şi oricând de acum înainte.

Pentru nişte motive destul de simple: mai întâi, deoarece guvernanţii au realizat că moartea câtorva sute de oameni nu le afectează scorul electoral.

Oricât de cinic ar suna, regimul Iohannis ar pierde mai mult luând măsuri dure care ar salva vieţi decât neluând măsuri care omoară oameni, dar, nu-i aşa, ne lasă pe toţi liberi, să facem ce vrem, pentru că noi vrem libertate, să nu ne oprească nimeni să luăm şi să dăm virusul oricui.

Apoi, pentru că oamenilor le-a dispărut frica de moarte sau nu, nu frica de moarte, ci, mai degrabă, sensibilitatea faţă de suferinţa provocată de boală şi de moarte. 

Cu ce am progresat noi ca societate de când a început pandemia? Cu nivelul de inumanitate, de cruzime şi de lipsă de grijă faţă de semeni.

Citim zilnic mărturii ale unor morţi insuportabil de dureroase şi de absurde: fratele profesoarei mele de filosofie din liceu a murit din neglijenţa altora, o femeie de 20 de ani a murit pentru că a refuzat nu doar vaccinul ci chiar şi masca de oxigen, într-atât era de manipulată de mediul în care trăia, oamenii mor sufocaţi, pe holuri, în ambulanţe, în condiţii atroce, e un adevărat măcel în spitale şi atâtea familii trăiesc tragedii de nedescris. 

Dar cui îi pasă? Vi se pare că oamenii se gândesc la asta şi poartă mască pe stradă pentru a se proteja şi pentru a-i proteja pe ceilalţi? Vi se pare că am devenit mai responsabili după un an şi jumătate?

Eu nu cred. Dimpotrivă, am devenit mai sălbatici, mai cruzi şi mai insensibili la ceilalţi. Până la urmă ne obişnuim şi cu moartea, nu? Aşa cum ne-am obişnuit cu emigrarea, cu inflaţia, cu criza, cu Dragnea, cu Cîţu, ce mai contează că mor nişte sute şi mii de oameni?

Şi nu e defel un efect retoric ce spun. E pur şi simplu asta: nu-i pasă nimănui că mor oameni ca să merite efortul de a-i salva (exceptându-i pe admirabilii medici din linia întâi).

Percepţia e că ne aflăm într-un moment de resemnare, de fatalitate împacată: asta e! Medicii sunt epuizaţi, guvernanţii îşi dovedesc impotenţa pe zi ce trece, politicienii joacă jocuri absurde, ticăloasele televiziuni antivacciniste fac azi breaking news din numărul mare de morţi la care au contribuit zi de zi, părinţii vor şcoală, dar nu acceptă nici teste, nici vaccinuri pentru copii, profesoarele de muzică, devenite experte în epidemiologie, compară campania de vaccinare cu lagărele de concentrare, oamenii refuză să se vaccineze pentru că aşa vor, să refuze, nu mai au niciun alt motiv, dar ăsta le ajunge. 

Practic, singura lege acum e legea vieţii şi a morţii, un darwinism epidemic, din care unii vor scăpa şi alţii nu. Statul a eşuat, societatea a eşuat şi ea, odată cu orice valori care îi mai pot ţine împreună pe oameni. Nimeni nu mai are grijă de nimeni, doar pe facebook şi în cimitire oamenii – tot mai singuri şi mai numeroşi, până la exasperare sau până la obişnuinţă – îşi vor plânge morţii. 

Va fi cândva o judecată, aşa cum au fost după marile războaie şi tragedii. Măcar o judecată a istoriei, pentru că e greu de crezut că toţi complicii la crima colectivă de azi, evitabilă şi necesară, vor da socoteală cuiva.

Va fi o judecată de consolare pentru supravieţuitori, căci pe morţii aleatorii, pe morţii care mor parcă la întâmplare, nu-i mai aduce nimeni înapoi. Şi, în fond, care e problema? Cu o moarte toţi suntem datori, nu?

Maximă violenţă şi indecenţă între noi, teribilă decădere din umanitatea noastră cea mai elementară. Când mor atâţia oameni degeaba, ce sens mai dăm supravieţuirii?”, a scris profesorul Mihali pe Facebook.


CLICK - Follow us on Google News