România a câştigat procesul cu fraţii Micula, iniţiat de aceştia în 2014, în care acuzau că Guvernul României ar fi încălcat un acord încheiat cu Suedia.
Tribunalul Internaţional de Arbitraj de la Washington a respins pretenţiile de 9 miliarde de lei formulate de Ioan şi Viorel Micula împotriva României, anunţă consorţiul firmelor de avocatură care au reprezentat România în acest proces.
În cadrul arbitrajului, fraţii Micula, care au și cetățenie suedeză, au reclamat că România şi-a încălcat obligaţiile internaţionale asumate în tratatul bilateral semnat cu Suedia, în care se angaja să protejeze investiţiile suedeze făcute pe teritoriul statului român şi, în acest context, să creeze şi să menţină condiţiile favorabile pentru investiţiile efectuate de investitorii suedezi.
În temeiul tratatului menționat, Frații Micula acuzau statul român că nu a reușit să aplice legile privind impozitarea băuturilor spirtoase și nu a adoptat un nou regim de prețuri pentru apa minerală.
Tribunalul Internaţional de Arbitraj de la Washington a decis că reclamanţii, frații Micula, nu au demonstrat că că România nu a reuşit să-şi aplice legile privind impozitarea băuturilor spirtoase, și a constatat că ”România s-a angajat în eforturi ”serioase şi vizibile” pentru a-şi aplica legile privind impozitarea în legătură cu alcoolul.”
Potrivit Tribunalului, România ”a arătat că are un mecanism complex pentru aplicarea legilor sale, o strategie prin care se asigură aplicarea în mod eficient din perspectiva costurilor şi o structură de executare atât la nivel de producător individual, cât şi la nivel de producător industrial, implicând ANAF, Vama şi DG Antifraudă”.
În plus, Tribunalul a decis că nu are competenţă pentru a examina afirmaţiile fratilor Micula referitoare la regimul de stabilire a preţurilor pentru apa minerală, pe baza faptului că regimul a fost adoptat înainte de intrarea în vigoare în 2003, a acordului dintre România şi Suedia.
”Suntem foarte mulțumiți de rezultatul dosarului, care arată că România nu a încălcat Tratatul Suedia-România. Acest caz a implicat analiza unui volum foarte mare de argumente și informații cu privire la lupta României împotriva evaziunii fiscale, fiind unul dintre cele mai complexe dosare, în care probleme de drept fiscal substanțial și procedural, din perspectivă macroeconomică, au fost introduse într-un arbitraj de investiții.
Suntem foarte încântați de faptul că efortul semnificativ al specialiștilor în domeniul arbitrajului și dreptului fiscal de a explica detaliile de fapt și de drept necesare tribunalului arbitral a dus la o hotărâre în care poziția României a avut succes.
De asemenea, suntem foarte bucuroși că aceasta este cea de a patra victorie a echipelor Lalive și Leaua Damcali Deaconu Păunescu – LDDP în apărarea României în arbitraje investiționale”, a declarat Crenguța Leaua, din cadrul LDDP.
___________________
Fraţii Micula au câştigat în trecut un proces cu statul român la Tribunalul Internaţional de Arbitraj de la Washington, în urma căruia trebuiau să încaseze 84,4 milioane de euro. Pentru că statul nu a virat banii șa termen, dobânzile şi penalităţile s-au acumulat, suma ajungând una exorbitantă – 395 de milioane de euro.
În încercarea de a-şi recupera banii, fraţii Micula s-au îndreptat către companiile de stat, punând popriri pe conturi sau acţiuni ale celor mai profitabile companii de stat, precum ROMATSA, Romgaz şi Nuclearelectrica..
În decembrie 2019, Guvernul Orban le-a plătit fraţilor Micula suma datorată de stat deoarece Romatsa se afla în situaţia disperată de a nu mai putea asigura serviciile de navigaţie aeriană din cauza sechestrului pus de cei doi oameni de afaceri.
Cum a ajuns România datoare fraților Micula?
Povestea a început în anii ’90 când fraţii Micula au demarat investiţii în regiunea Ştei-Nucet, zonă declarată defavorizată, primind în schimb ajutoare de stat.
Ulterior, după ce Consiliul Concurenţei a constatat că aceste facilităţi au afectat competiţia pe piaţa liberă, iar statul român le-a anulat, fraţii Micula s-au adresat Curţii de Arbitraj a Băncii Mondiale.
Acţiunea s-a petrecut în octombrie 2005, decizia ICSID fiind pronunţată în decembrie 2013 în favoarea celor doi oameni de afaceri: România a fost atunci obligată să le plătească circa 376 de milioane de lei (84 de milioane de euro, la cursul de atunci), la care se adaugă penalităţi.
Comisia Europeană a informat însă autorităţile române, la 31 ianuarie 2014, că orice plată de despăgubiri ar constitui un nou ajutor de stat şi trebuie comunicată Comisiei.
În februarie 2014, autorităţile române au informat CE că au plătit parţial despăgubirea prin compensarea daunelor cu taxele datorate de unul dintre reclamanţi, respectiv European Food SA. Suma compensată este în valoare de 337,492 milioane lei (76 milioane euro).
În 2014, la scurt timp după pronunțarea sentinței ICSID, fraţii Micula întocmiseră o listă cu terţi popriţi care cuprindea 72 de mari companii, de la care voiau să-şi recupereze banii.
Printre terţii popriţi se numărau SC OMV Petrom, Apa Nova, British American Tabacco, CN Loteria Romana, Coca Cola HBC, Electrica Furnizare SA, Enel, GDF Suez Energy Romania, Hidroelectrica, Metro Cash&Carry, Kaufland România SCS, Auchan, Lukoil, Romgaz, Orange România etc.
În 2015, fraţii Micula şi firmele lor au primit din partea statului român, prin executor judecătoresc sau transferuri voluntare, peste 550 milioane de lei, Comisia Europeană considerând că sunt ajutoare de stat ilegale. Fraţii Micula au atacat la Tribunalul UE această decizie şi a fost câştigată în primă instanţă.
Din cauza acestor bani există mai multe procese.
În decembrie 2018, Comisia Europeană a dat în judecată România, la Curtea de Justiţie a UE, pentru că nu a recuperat toţi banii daţi ca despăgubiri fraţilor Micula. România ar mai fi avut de recuperat în acel moment mare parte din bani, circa 92 de milioane euro din 131 milioane euro.
În vara anului trecut, Tribunalul UE a anulat decizia Comisiei Europene din 2015 privind recuperarea de către România a unor despăgubiri date fraţilor Micula. Decizia Tribunalului nu este definitivă, urmând să ajungă în a doua instanţă, la Curtea Europeană de Justiţie.