3dots.ro

Sfaturi de la un fermier. Cum să recunoaştem tomatele cu chimicale: testul codiţei şi cercul alb din pulpă

Sfaturi de la un fermier. Cum să recunoaştem tomatele cu chimicale: testul codiţei şi cercul alb din pulpă
Din articol:

Ştefan Ţuţuianu are 58 de ani şi spune că a început să se ocupe de legumicultură după concedierile masive de la Combinatul Siderurgic din Călărași, unde era strungar.

"Din ceva trebuia să trăim. M-am gândit că este muncă multă, dar ies şi bani frumoşi. Aşa că, în urmă cu 21 de ani, am cumpărat teren şi am început să cultiv de toate: roşii, castraveți, porumb, morcov, dovlecei, fasole verde", povesteşte Ştefan Ţuţuianu.

Spune că de departe, cea mai mare atracţie a sezonului sunt roşiile inimă de bou. Le cultivă de mulţi ani, iar tomatele coapte şi zemoase au exact gustul de pe vremuri.

”Nu sunt tratate chimic în niciun fel, totul este bio. E un soi pretenţios, dificil, sunt foarte uşor perisabile, dar sunt cele mai vândute. Au miez cărnos, dulce şi sunt foarte zemoase. Exact ca o roşie adevărată. Răsadurile sunt bulgăreşti”, spune Ştefan Ţuţuianu. 

Are clienţi fideli care vin şi cumpără direct de la solar, ceea ce îl scuteşte de grija că ar putea să rămână cu marfa de pe o zi pe alta.

Preţul este însă pe măsură. Cu 10 lei se vinde un kilogram de tomate de cea mai bună calitate. Puse pe cântar, 3 bucăţi au o greutate de aproape 2,2 kilograme.

”Inima de bou este una dintre cele mai mari soiuri de tomate. Este adorat de fermierii care doresc obţină fructe a căror greutate este de la 700 până la 800 grame, uneori ajungând şi până la 1 kilogram.

Fiindcă fructele sunt mari, sunt puţine pe ciorchine. Roşiile sunt cărnoase şi au un gust excelent. Denumirea soiului se datorează formei fructelor care au forma unei inimi de bivol.

De obicei, cultura acestui soi este destinată consumului în stare proaspătă sau pentru industrializare. La mare căutare sunt de către gospodine care le preferă pentru sucul de roşii”, spune producătorul. 

Pe lângă marfa românească, pieţele sunt inundate de roşii aduse din import fără gust, tratate chimic. Pentru a putea deosebi un sortiment autentic de cele de plastic,

Ştefan Ţuţuianu vinde un pont clienţilor: Roşia românească netratată este coaptă bine în mijloc. Este primul semn că a fost lăsată se coacă natural. Roşiile care sunt stropite prea mult, aduse de obicei din import, pot fi uşor recunoscute de oricine", dezvăluie producătorul. 

Cele ajutate cu substanţe să se coacă sunt aproape trase la indigo. Aceeaşi formă, culoare şi consistenţă.

Totuşi, pe lângă producătorii străini, există şi producători români care folosesc pesticidele şi alte substanţe pentru creştere fără limită, la ochi. Gustul roşiei este astfel alterat de chimicale.

"În mod natural, o roşie rezista cel mult 10 zile, însă după o serie de tratamente ţine şi 6 luni.

Se folosesc foarte mulţi fertilizanţi, hormoni de creştere. Se folosesc hormoni la legare, se folosesc hormoni de coacere.

Fructele, deşi nu ajung la maturitate fiziologică, ele pot coace. Arată impecabil, dar, în interior, procesele fiziologice se dezvoltă în continuare.

Pentru a recunoaşte o roşie sănătoasă mai întâi trebuie să facem testul codiţei. Aceasta nu trebuie să fie uscată. Dacă este lemnoasă, înseamnă că roşia a fost grăbită să se dezvolte. Dacă în pulpă are un cerc alb este semnul că a fost tratată cu diverse substanţe", explică producătorul din Cuza Vodă.

© 2025 - 3DOTS DIGITAL MEDIA BUREAU
Powered by VA Labs