Într-un stat în care, paradoxal, unii nu mai muncesc de pe la 50 de ani, moş Ştefan avea 100 de ani când a ieşit la pensie, un bărbat care a trecut prin două războaie mondiale, prin comunism…

Ştefan Gros, un cioban din satul hunedorean Vâlcele, a fost ani în şir cel mai vârstnic angajat din România. A devenit pensionar cu acte în regulă abia în 2018, la vârsta de 100 de ani.

”Numai de dragul oilor mi-a lungit Dumnezeu anii de viaţă. Nu mă simt deloc bătrân. Nu mă doare nimic. Mănânc orice, dorm toată noaptea. Mai beau, din când în când, şi câte un pahar de vin. La etatea mea, eu zic că îi bine. Picioarele nu mă dor, doar pasul s-o mai înmuiat.

Am bãgat de seamã cã m-a iubit Dumnezeu. La nașterea mea mi-a trimis un înger tare. Și pânã acum, m-a ferit de toate relele. Am dat și peste greutãti, multe tare, dar când am fost sã cad în groapã Dumnezeu mi-a dat putere și, din calea morții eu am scãpat de mai mult de 20 de ori în cursul vietii mele. “, spunea ciobanul.

Vestea decesului lui Ștefan Gros a fost dată de preotul Dimitrie Ivașco, de la Schitul Straja.

”Am aflat aseară, de la ctitorul Schitului Straja (Emil Părău, fostul patron al lui Ştefan Gros – N.R.), o veste tristă: nea Ştefan a murit, a trecut din lumea aceasta. Nu pentru că era bătrân, deşi avea 102 ani, nici pentru că era bolnav, în această perioadă a îmbolnăvirilor de tot felul, ci dintr-un accident stupid.

Am înţeles că un tractor de la stână, undeva prin jud. Arad, unde în ultimul timp îl ajuta pe fiul dânsului la oi, a dat cu spatele peste dumnealui fără să îl observe.

Acolo i-a fost scris să moară. Toţi murim în lumea asta, mai devreme sau mai târziu, dintr-un motiv sau altul, toţi după cum ne este rânduit de Bunul Dumnezeu, Creatorul nostru minunat. Totul este sub Pronia Lui Cerească.Să fim oameni buni, ca nea Ştefan, să fim oameni curajoşi şi credincioşi ca nea Ştefan”, a scris preotul Dimitrie Ivaşco.