O thailandeză, căsătorită cu un român, a chemat în instanță polițiștii de la Imigrări, care i-au pus în vedere să părăsească țara motivând că nu se poate înțelege cu soțul său decât prin Google Translate.

Thailandeza, căreia i s-a refuzat prelungirea șederii în România și i s-a pus în vedere să părăsească țara în 30 de zile pentru că a încheiat o căsătorie de conveniență, a dat în judecată Inspectoratul General pentru Imigrări, solicitând anularea deciziei.

În cadrul procesului, ea a arătat că și-a cunoscut soţul în Cehia, unde acesta era proprietarul unui salon de masaj și refacere, la care ea a fost angajată cu contract de muncă.

Thailandeza a mai arătat că s-a căsătorit cu soțul său român, după ce o relație care a durat trei ani, în iunie 2022 și că poartă discuțiile cu soțul în limba engleză şi ”a învăţat cuvinte şi expresii în limba română”.

Femeia a mai arătat că locuiește cu soțul său într-un apartament închiriat și că ”de când s-au cunoscut au petrecut tot timpul împreună, dovadă fiind multiplele fotografii pe care le-a depus ca probă din care rezultă că a petrecut mult timp împreună”.

De cealaltă parte, Inspectoratul General pentru Imigrări  a explicat cum a ajuns la concluzia că între român și thailandeză a avut loc o căsătorie de conveniență.

Înainte de emiterea deciziei care o obliga pe tânără să părăsească țara, polițiștii de la Imigrări au efectuat o verificare la domiciliul celor doi soți.

”În momentul controlului, acasă se aflau cei doi soţi, în imobil au fost găsite obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de igienă personală aparţinând celor doi soţi, depozitate la comun, spaţiul nefiind foarte generos.

Cu ocazia controlului, s-a constatat faptul că cei doi soţi comunică cu dificultate, fiind evident că nu cunosc o limbă comună, fapt constatat şi la momentul depunerii cererii în data de 01.08.2022, cu toate că cetăţeana străina a declarat că se înţelege cu soţul ei în limba engleză.

În contextul verificării efectuate la reşedinţa celor doi, discuţiile au fost purtate doar cu soţul, comunicarea cu cetăţeana thailandeză fiind dificilă din cauza necunoaşterii de către aceasta a limbii engleze, ceea ce indică faptul că deciziile importante pentru familia celor doi şi decizii ce afectează viaţa de familie sunt luate unilateral, de către soţ”, se arată în întâmpinarea Inspectoratului General pentru Imigrări.

Polițiștii au mai arătat că ”spre finalul verificării la reşedinţă, soţul a întrebat dacă poate să părăsească teritoriul României, împreună cu soţia, pe parcursul duratei de soluţionare a cererii”.

Verificările din cadrul procedurii de soluționare a cererii au inclus și un interviu în care ”s-a constatat că susţinerea interviului este imposibilă, pentru că cetăţeana din Thailanda nu posedă cunoştinţe necesare şi fundamentale de limba engleză, fiind invitat în sala de interviu şi soţul, cetăţeanul român, în vederea stabilirii nivelului de comunicare în limba engleză dintre soţi”.

”S-a solicitat celor doi soţi să poarte un dialog în limba engleză, aceştia nefiind capabili să se înţeleagă în această limbă, cu toate că au declarat că este limba în care se înţeleg şi pe care ambii o cunosc”, a mai arătat Inspectoratul General pentru Imigrări.

Având în vedere că, potrivit legii, căsătoria de conveniență este declarată dacă soţii nu vorbesc o limbă înţeleasă de amândoi, Inspectoratul General pentru Imigrări a respins cererea de prelungire a dreptului de ședere în România pentru thailandeza căsătorită cu un român.

Curtea de Apel Ploiești a admis cererea femeii și a anulat decizia IGI, considerând că între român și thailandeză nu a fost încheiată o căsătorie de conveniență.

Judecătorii au admis cererea arătând că ”este de notorietate existenţa unor utilitare /programe informatice destinate traducerii cuvintelor şi expresiilor rostite, cum este Google Translate Ajutor, dar şi alte aplicaţii informatice care pot facilita comunicarea între persoane care nu cunosc aceeaşi limbă”.

”De altfel, în chestionarul anexă la cerere, reclamanta a arătat că limba de comunicare este ”engleza, utilizez google””, se arată în sentința Curții de Apel Ploiești.