«Viaţa mea era mizerabilă înainte să aflu că am cancer, la 23 de ani. Acum am un scop»

22 Aug 2021 | scris de Monica Nistor

Kris Hallenga avea doar 23 de ani când a aflat că are cancer la sân în stagiul IV. Boala nu a demoralizat-o și i-a dat un nou scop în viaţă, ea devenind fondatoarea unei organizații de conștientizare a pericolului reprezentat de cancer și de ajutorare a celor bolnavi.

«Viaţa mea era mizerabilă înainte să aflu că am cancer, la 23 de ani. Acum am un scop»

"Viața mea era mizerabilă înainte să fiu diagnosticată cu cancer. Aveam 23 de ani, treceam printr-o despărţire urâtă şi simţeam că viaţa nu are sens. Nu puteam să spun cine sunt sau ce vreau să fac cu adevărat. Știu cum sună, dar abia când a venit cancerul am simţit că am un scop în viaţă.

Acum, pe hârtie, sunt terminată. Am 35 de ani şi sunt invadată de cancer. Este în ficatul meu, în pelvis, coapse, creier. Dar în mare parte nu mă afectează şi chiar zilele trecute doctorul mi-a amintit să privesc imaginea de ansamblu.

Pot să merg, în general mă simt bine şi intestinele lucrează. Dincolo de ce se poate vedea pe ecranul unui computer - toate acele porțiuni afectate de boală - mă simt destul de bine.

Am scris o carte, am obţinut lucruri incredibile cu CoppaFeel! - organizaţia caritabilă pe care am fondat-o pentru a face cunoscut pericolul cancerului, şi am schimbat viaţa câtorva persoane. Înseamnă şi asta ceva, nu? Şi nu aş fi făcut toate lucrurile astea dacă nu aveam cancer.

Cum a descoperit că suferă de cancer
Prima dată am observat un nodul la sâni când aveam 22 de ani, dar nu ştiam de cât timp era acolo. Niciodată nu îmi făcusem un control, dar nici nu îi atingeam vreodată.

După ce nodulul a devenit tare,  m-am consultat cu mama şi cu sora mea geamănă, Maren și am decis să mă duc la doctor. Eram sigură că e vorba de o schimbare hormonală, iar doctorul a fost de acord.

Treptat, durerea  pe care o simțeam s-a înrăutăţit, în special noaptea, când dormeam pe burtă. Când am revenit acasă de Crăciun, după ce m-am întors din Beijing unde lucram, aveam 23 de ani şi am decis să consult alt doctor.

În principal respingeam asocierea simptomelor cu o boală serioasă, pentru că asta facem noi de obicei. Iar doctorul nu a insistat nici el. M-am întors acasă şi mama m-a trimis la doctorul la care făcusem primul consult, care, crezând că sunt unul din pacienţii ăia nemulţumiţi cu diagnosticul primit, mi-a făcut o trimitere la o clinică de specialitate.

Cel care m-a consultat la clinică mi-a spus de asemenea că sunt tânără şi că o să fiu bine, dar că vor face nişte teste de rutină pentru a elimina posibilitatea existenței unui chist.

Au urmat trei săptămâni agonizante. Deja îmi curgea un lichid cu sânge prin sfârcul sânului drept, iar într-o seară m-am murdărit pe tot tricoul. M-am întors la doctor, i-am spus de că starea mea s-a înrăutățit și m-a programat pentru o mamografie şi o biopsie.

Am aşteptat o săptămână rezultatele şi în tot acest timp nu mi-am imaginat că aș fi putut suferi de cancer. Nimeni nu a menţionat asta vreodată, nici măcar mama mea.

Când am aflat că am cancer în stadiul IV credeam că nu e adevărat. Nu înţelegeam cum e posibil, după ce mi se spusese până atunci.

Doctorii păreau şi ei şocaţi de rezultat, ceea ce e ciudat, pentru că eu cred că ar fi trebuit să cunoască faptul că această boală poate lovi la orice vârstă.

Cum e viața după ce afli că ai cancer
În noaptea aia am dormit ghemuită şi am plâns tot timpul, cu mama lângă mine. În timpul zilei aveam nevoie de activitate care să-mi distragă gândurile de la problema mea.

Am aflat că orice faci după ce primeşti o astfel de veste nu mai poate fi considerat egoism. Unii vor să se închidă în ei, alţii vor să fie ocupaţi. Cred ca toate reacțiile sunt OK.

Dar eu aveam nevoie de acţiune. Aveam nevoie să mă asigur că nimeni nu va mai trece prin aceeași experiență ca și mine. La două luni după ce am început chimioterapia şi a început să îmi cadă părul, am început să fac planuri pentru un eveniment de conştientizare.

CoppaFeel! a început ca o campanie, dar acum este a treia cea mai recunoscută organizaţia caritabilă din Marea Britanie. Avem trei misiuni: să determinăm tinerele să îşi facă controale la sâni regulat, să le familiarizăm cu simptomele de cancer la sân şi să le încurajăm atunci când au nevoie de ajutor medical.

Cumva asta a fost egoism. Pentru ceilalţi pare că încerc să salvez vieţi. Însă în final eu vreau doar să resping ceea ce mi se întâmplă mie", și-a mărturisit experiența Kris Halenga, pentru The Mirror .


CLICK - Follow us on Google News