Profesor epidemiolog la Stanford: «Luăm decizii pe baza unor date insuficiente. Măsurile luate, un fiasco?»

20 Mar 2020 | scris de Monica Pavelescu

Într-un moment în care majoritatea părerilor specialiștilor converg spre alegerea distanțării sociale, ca măsură a controlului epidemiei, un profesor de la Universitatea Stanford sugerează că în lipsa informațiilor suficiente, deciziile luate de autorități ar putea fi o exagerare, în raport cu amenințarea coronavirusului și cu consecințele unei carantine prelungite.

Profesor epidemiolog la Stanford: «Luăm decizii pe baza unor date insuficiente. Măsurile luate, un fiasco?»

Într-o analiză publicat pe plaforma Statnews, John P.A. Ioannidis, profesor de medicină, epidemiologie, sănătatea populației și statistică la Universitatea Stanford, este de părere că răspunsul global la pandemie ar putea fi ”un fiasco în desfășurare” deoarece comunitatea internațională ia decizii ”seismice” bazată pe informații insuficiente.

”Datele pe care le avem, indică o posibilă exagerare a măsurilor. Măsuri draconice au fost adoptate în mai multe țări. Dacă pandemia dispare – de la sine sau din cauza deciziilor – atunci măsurile de distanțare socială și carantină ar putea fi suportabile.

Din cauza testării insuficiente, spune el, ratăm cel mai probabil marea majoritate a infecțiilor, prin urmare, rata mare de mortalitate enunțată de Organizația Mondială a Sănătății este irelevantă.”, scrie specialistul.

Ioannidis face o analiză de caz pe nava Diamond Princess, unde mii de pasageri au stat în carantină în vreme ce coronavirusul se extindea. 

Pasagerii aflați pe nava de croazieră erau în marea lor formată din vârstnici, adică din grupul cel mai vulnerabil în fața coronavirusului, iar rata de mortalitate a fost de 1%.

Transpus la populația SUA spre exemplu, statistica rezultată pe nava de croazieră oferă rezultate neașteptate - mai exact, rata de mortalitate estimată ar fi cam 0,125%, sau cu o marjă între 0,025% și 0,625%.

”Dacă aceasta ar fi rata de mortalitate reală, atunci închiderea populației în case, o măsură cu consecințe financiare și sociale uriașe, ar fi total irațională. E ca și cum un elefant ar fi atacat de o pisică. Frustrat și dornic să evite pisica, elefantul sare accidental de pe o stâncă și moare”, scrie expertul.

Ioannidis crede că există se impune necesitatea de a evita copleșirea sistemului sanitar și prezintă în acest sens o idee nouă.

”Dacă nivelul epidemiei copleșește într-adevăr sistemul sanitar iar măsurile extreme au doar efecte modeste, atunci domolirea curbei de creștere a numărului de infecții, ar putea înrăutăți lucrurile: în loc să fie copleșit pe termen scurt, acut, sistemul va fi copleșit pe o perioadă lungă. Acesta este un alt motiv pentru care avem nevoie de date clare privind epidemia”, spune specialistul.

”În cel mai pesimist scenariu, dacă noul coronavirus infectează 60% din populația globală și 1% din oameni mor, asta se va traduce în 40 de milioane de morți la nivel global, bilanțul gripei din 1918.

Marea majoritate a acestor morți va fi în rândul persoanelor cu speranță de viață limitată. În contrast cu 1918, când mulți tineri au murit”, spune expertul de la Stanford.

Specialistul avertizează că o lungă perioadă de carantină ar putea însemna că miliarde de vieți, nu milioane, vor fi în joc.

”Dacă decidem să sărim de pe stâncă, avem nevoie de date care să ne informeze cu privire la raționamentul acestei măsuri și la șansele de a ateriza undeva în siguranță”, conchide Ioannidis.