Experienţa trăită de psihiatrul Gabriel Diaconu după rapelul la vaccinul Pfizer

05 Feb 2021 | scris de Monica Pavelescu

Psihiatrul Gabriel Diaconu a relatat pe pagina sa Facebook reacţiile și senzațiile prin care a trecut după ce a primit cea de-a doua doză de vaccin Pfizer împotriva COVID-19.

Experienţa trăită de psihiatrul Gabriel Diaconu după rapelul la vaccinul Pfizer

Relatarea medicului se dorește totodată a fi  un demers în favoarea vaccinări, convingerea sa fiind că doar prin vaccinare poate fi învinsă pandemia.

___________________

Prima doză de vaccin contra COVID m-a făcut să sper. Rapelul m-a făcut să-mi aduc aminte împotriva a CE mă vaccinez.

Despre profilul de siguranţă al vaccinurilor deocamdată în uz s-a scris mult, şi de obicei prost. A devenit chiar un fel de ”tabu” să spui fie că vaccinurile sunt bune, utile sau – cum e cazul acum, în pandemie – necesare, sau dimpotrivă, să discuţi onest despre partea mai puţin plăcută a vaccinării. 

Experienţa mea NU este generalizabilă. Sunt un adult de 40 de ani, fumător, fără istoric de boală consemnat la dosar, fără alergii cunoscute, deci – lăsând dependenţa mea de nicotină la o parte – un bun candidat la vaccinare. Îmi fac anual vaccinul gripal, şi fac parte din acea generaţie de copii ai României care au primit inclusiv rapelul la BCG (cel de la 14 ani), vaccinul anti-polio oral şamd. 

Sunt medic, deci am intrat în prima sută de mii de recipienţi ai vaccinului anti-COVID, laolaltă cu colegii mei doctori & cadre medii. 

După prima doză de vaccin am avut durere la locul injectării, în deltoidul stâng, şi mialgii, adică dureri musculare, de o intensitate uşoară-medie. Ninsese în ziua respectivă, aşa că glumeam că e posibil că nici măcar n-am avut altceva decât febră musculară după dat zăpada de pe maşină. Senzaţia neplăcută a durat 48 de ore, şi a dispărut la fel de uşor cum a apărut. 

Marţi am făcut rapelul la 21 de zile. Celălalt deltoid.  Au trecut, deci, 72 de ore de la injectare, şi în această dimineaţă mă simt bine. Mă simt bine de ieri după-amiază, de fapt, când m-am trezit dintr-un somn adânc. 

Şi miercuri, şi joi, am fost obligat să-mi scurtez ziua de lucru din pricina senzaţiilor fizice pe care le aveam. Destul de neplăcute. Am să le enumăr, în continuare. 

La început a fost durerea de cap. Nu e o durere de cap pe care să n-o mai fi avut. A cedat la paracetamol, intensitatea era medie, dar – pe lângă disconfort – am avut probleme de concentrare. 

După care am avut dureri musculare şi de articulaţii. Intensitatea era moderată, m-a surprins că mă dureau articulaţiile mici la fel ca cele mari (spre clarificare, genunchiul e o articulaţie mare, degetele au articulaţii mici).

Miercuri am venit acasă, m-am dus direct în dormitor şi m-am culcat. După două ore dormite lemn (deşi mă odihnisem bine cu o seară înainte), m-am trezit fără durere de cap. Am avut o creştere trecătoare a temperaturii, către seară,, iar noaptea m-am trezit foarte transpirat. Nimic spectaculos. Nimic groaznic. 

După care joi dimineaţă a venit deranjul digestiv. 

Am citit prospectul, ştiam că sunt efecte secundare raportate des. Am crezut că pot merge la muncă după un scurt fix medicamentos. Şi m-am dus. 

Am aflat că e o provocare să faci psihiatrie când între tine şi toaletă stă un pacient cu o poveste de viaţă pe care ţi-o spune în 60 de minute. 

Din nou am plecat mai devreme, am ajuns acasă, am picat într-un somn adânc din care m-am trezit restabilit. 

Fără dureri musculare, fără artralgii, fără disconfort digestiv, fără febră ori frison. 

Veţi spune că la naiba, vaccinul ăsta nu e bun, e groaznic, e de ne-conceput, e oribil. 

Eu îmi aduc aminte de intervenţii stomatologice făcute fără anestezie înainte de Revoluţie. Prin comparaţie, ce-am trăit în ultimele două zile e parfum. 

Toate simptomele mele, pe o scală de la 1 la 10, unde 1 înseamnă minim disconfort şi 10 înseamnă că te zvârcoleşti de suferinţă, au fost de 3 – 4. 

Antrenamentul imun asta înseamnă. Că e posibil că ai să te simţi rău. 

Ai să te simţi rău, dar – la naiba – ai să te simţi mult mai puţin rău decât dacă faci COVID. 

Unele efecte secundare din RCP-ul vaccinului (RCP  = rezumat al caracteristicilor produsului) sunt date de formula activă a acestuia. Altele sunt date de reacţia imună specifică.

Altele sunt date de reacţia imună ne-specifică. Unele ţin de starea ta de sănătate anterioară. Altele ţin de ”reactivitatea” ta imună. E un grad de hazard la mijloc. Dar nu o ruletă rusească.

Colegii mei îmi spun că în multe comunităţi, îndeosebi cele rurale, oamenilor continuă să le fie frică de vaccin. Fie că au fost minţiţi că ”le schimbă codul genetic”, fie că nişte descreieraţi i-au speriat că vaccinul face mai mult rău decât bine. 

Ei, uite că un doctor care s-a vaccinat descrie clar şi fără echivoc ce s-a întâmplat după vaccinare.

Dacă vrei am să îţi spun şi ce se întâmplă când te îmbolnăveşti de COVID. Să-ţi spun ar însemna să-mi pierd, poate, cumpătul, pentru că: 

Dintre cei care fac vaccin, doar 1 din 4 vor avea reacţii adverse semnificative. Ce am descris eu mai sus e semnificativ. Dar doar 1 din 100 vor avea o intensitate moderată a acestora. Moderat înseamnă că-ţi afectează funcţionarea de zi cu zi. 

La rapel, simptomele mele secundare au fost moderate, pentru că a trebuit să vin mai devreme acasă. Pe de altă parte, să fim serioşi, n-am bolit. Am dormit, mi-am revenit.

Dintre cei care fac boala, cam 1 din 5 vor avea forme moderate-severe. Dintre acestea unele rămân ”tăcute”, şi după aia te trezeşti c-ai rămas cu fibroză a plămânilor sau o boală de coagulare, sau un mic accident vascular cerebral, sau o funcţie modificată a rinichilor. 

Dar altele merg mai departe, şi COVID devine o boală a întregului organism. Care te poate pune la pat. Care te poate omorî. 

N-am cerut niciodată pacienţilor mei să facă lucruri pe care eu nu le-aş face, sau pe care nu le-aş recomanda părinţilor ori copiilor mei. Suntem toţi o mare familie, când vine vorba de boală. Nu există diferenţă de rasă, de clasă, nu contează că ai şcoală ori ba, nu face vreo deosebire dacă eşti musulman ori creştin. 

Fără bunăvoinţă a fiecăruia dintre voi, vaccinarea va crea o prăpastie între Românii. Mi se pare incorect să-i lăsăm la greu pe cei mai vulnerabili dintre noi. Ei nu sunt cei săraci, cât cei săraci cu duhul.

Şi degeaba le promitem că vor moşteni împărăţia Cerurilor, dacă-i lăsăm să ajungă acolo mai repede decât e cazul. E treaba fiecăruia să-şi convingă mămăiţa, bunelul ori uncheşul să se vaccineze. E o obligaţie morală care ţine de firul nevăzut care ne leagă. 

Nu contează ce vaccin ai să-ţi faci. Eu am primit Pfizer. Tu vei primi Moderna. El va primi Astra-Zeneca. Sau Johnson&Johnson. 

Firma nu contează. Ce contează e vaccinarea însăşi. Toate vaccinurile aprobate previn forma severă de COVID, cea care omoară. Şi toate vaccinurile, studii preliminare arată, scad drastic rata de transmitere a bolii. 

Lăsaţi frica şi teoria conspiraţiei la o parte. Sunt întregi comunităţi de doctori unde deja peste 90% din personal s-a vaccinat. E şi cazul clinicii pe care o conduc. 

Puneţi deci, în balanţă, toate bazaconiile care circulă pe internet cu faptul că, aproape unanim, medicii şi personalul sanitar au ales să se protejeze de COVID prin vaccinare. 

O să vă doară un pic? Da. Merită durerea respectivă? Oh, da. M-aş vaccina din nou şi mâine. Iar dacă va fi nevoie de un nou rapel, pentru noile tulpini de coronavirus circulante, am să o fac. 

Pentru că asta face ştiinţa. Îţi dă apă potabilă, şi medicamente pentru boli. Îţi dă canalizare şi şcoală copilului. Îţi dă curent electric şi acces la internet.  Şi-ţi mai dă un lucru pe care niciun om pe lumea asta nu ţi-l poate, de fapt, da: viaţă. 
Alege viaţa.


CLICK - Follow us on Google News