Avionul Boeing 777 al Malaysian Airlines cu 239 de oameni la bord a dispărut de pe radar după ce a decolat pe 8 martie 2014 de pe Aeroportul Internațională din Kuala Lumpur cu destinația Beijing.

Conform datelor din anchetă, aeronava a făcut o manevră neașteptată, modificându-și ruta de zbor cu 180 de grade – în timp ce se întorcea spre Pensinsula Malay și Strâmtoarea Malacca avionul a dispărut. Trupurile pasagerilor nu au mai fost găsite niciodată.

Până luna trecută, au fost recuperate foarte puține dovezi concrete care să ofere indicii despre ceea ce s-a întâmplat cu zborul MH370.

Situația s-a schimbat drastic după ce un pescar din Madagascar a descoperit o trapă de la trenul de aterizare, scrie The Telegraph.

Investigația efectuată a relevat faptul că ușa găsită de pescar fusese avariată de la interior spre exterior ceea ce înseamnă cel mai probabil că ea era deschisă în momentul impactului.

Experții în aviație Blaine Gibson și Richard Godfrey au scris în noul raport: ”Posibilitatea realistă ca trenul de aterizare să fi fost coborât indică un pilot activ și o încercare de a se asigura că avionul se va scufunda pe cât de repede posibil după impact”.

”Combinația între viteza mare de impact și trenul de aterizare extins arată intenția clară de a ascunde orice urmă a coliziunii”, se mai scrie în raportul specialiștilor.

Mai mult, investigația a arătat că flapsurile nu erau parțial extinse, așa cum ar fi trebuit să fie dacă pilotul ar fi încercat să salveze pasagerii – așa cum s-a întâmplat în cazul Căpitanului Chesley ”Sully” Sullenberger care a aterizat cu avionul zborului 1549 al US Airways în apele râului Hudson în 2009. În acel faimos incident toți pasagerii au supraviețuit.

”Prăbușirea zborului MH370 nu a fost sub nicio formă o aterizare blândă în ocean”, scriu experții în aviație.

Gofrey a scris într-un raport precedent că, potrivit ultimelor manevre făcute de avion înainte de coliziunea cu suprafața oceanului trasate cu ajutorul Weak Signal Propagation – o rețea de semnale radio care poate monitoriza mișcările avioanelor din toată lumea, pilotul ar fi dorit să nu lase nicio dovadă a locului în care se deplasa.

”Ruta de zbor pare să fi fost plănuită cu atenție. Nivelul de detaliu al planului sugerează o minte care voia să vadă acest plan complex executat ca la carte până la final”, a declarat Gofrey.

Prieteni ai lui Zaharie Ahmad Shah au spus că pilotul avionului era ”singur și trist”, iar specialistul William Langewiesche a scris pentru The Atlantic că ”există o suspiciune în rândul investigatorilor comunităților aviației și al serviciilor de informații că pilotul suferea de depresie clinică”.