3dots.ro

BBC. Mama unui soldat rus, luat prizonier: La ce uşă să bat să-mi aduc copilul acasă?

BBC. Mama unui soldat rus, luat prizonier: La ce uşă să bat să-mi aduc copilul acasă?

Joi, 24 februarie, în prima zi a operațiunii militare ruse din Ucraina, pe pagina oficială a comandantului șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valeriy Zaluzny, a fost publicată o fotografie cu doi soldați în uniforma armatei ruse, prizonieri capturaţi de ucraineni.

Ulterior, unul dintre cei doi soldați a apărut într-o serie de clipuri video în care își declina identitatea și susținea că unitatea din care făcea parte aparţine unei companii de ingineri ai armatei. 

Canalul TV Rusia-24 a catalogat false informațiile despre acești doi soldați ruși capturați de armata ucraineană .

Într-o acțiune menită să ateste adevărul, serviciul de limbă rusă al BBC a luat legătura cu Natalia Deineka, o rusoaică în vârstă de 40 de ani, din regiunea Saratov, care susține că fiul ei, Rafik Rakhmankulov, este unul dintre prizonieri.

Ea spune că a aflat despre ce s-a întâmplat cu fiul ei după ce a fost căutată de niște rude ale sale.

"M-a sunat sora mea. Ea a spus că fiii ei, nepoții mei, în după-amiaza zilei de 24 februarie, au primit aceste fotografii și amenințări pe Vkontakte: La fel se va întâmpla cu voi toți cei care mergeți în Ucraina”.

Sunt diverse insulte. Am luat legătura cu un șef de la acea unitate din regiunea Moscovei unde servește fiul meu. Și mi-au spus că serviciile militare de informaţii vor verifica aceste lucruri şi vor confirma dacă el, Rafik Rakhmankulov, a fost într-adevăr capturat sau nu.

Nu există nicio confirmare, adică nu ştiu nimic sigur. M-a liniștit, a spus că chiar dacă așa este, atunci ei, în calitate de prizonieri de război, sunt supuși protecției Convenției de la Geneva, conform dreptului umanitar internațional și nu li se va întâmpla nimic", le-a spus Natalia Deineka jurnaliștilor BBC.

Întrebată dacă comandantul unității militare a confirmat sau nu că fiul său a fost trimis pe câmpul de luptă, femeia a spus că:

"Nu, nu a negat, a cerut mai multe detalii și a spus că le va transmite serviciilor militare de informaţii și vor verifica datele. Nu știu dacă era conştient de asta.

Mi-a fost frică, am spus că nepoții mei sunt amenințați. Și chiar unii dintre ei au crezut că a fost cerută o răscumpărare. Asta este ceea ce l-a interesat foarte mult.

Dar apoi am verificat din nou, nu, nu s-a pomenit de o răscumpărare în corespondență, era vorba doar de amenințări: «Sunteți invadatori, că nu puteți sta acasă. De ce ați venit aici? Cine a venit cu sabia, va primi din sabie»”.

Natalia Deineka spune că a încercat, prin intermediul rețelelor de socializare. să îi găsească pe părinţii celui de-al doilea băiat sau pe colegii lor de unitate, însă nu a reuşit să ia legătura până acum cu nimeni.

Întrebată de un reporter BBC dacă fiul său era un recrut sau mercenar, mama nu a ştiut să ofere prea multe informaţii, ci doar că băiatul plecase în armată în iunie 2021.

Liliya, iubita lui Rafik, a menţionat însă că el a semnat contractul în decembrie 2021 pentru ”a-şi asigura o viitoare familie”, deși ea a încercat să-l descurajeze să facă acest lucru.

"A fost doar un apel după vârstă şi a plecat. A studiat la o școală tehnică agricolă, în orașul Petrovsk, regiunea Saratov, dar nu pentru mult timp – s-a dovedit că nu era un domeniu pentru el.

A renunțat la facultate și s-a înrolat în armată. Și aș spune că i-a plăcut. Este un băiat atât de îndrăzneţ și există disciplină, Rafik era interesat de asta. Am vorbit rar despre asta, au o politică strictă legată de discuţiile telefonice acolo și nici nu am putut să merg la el. Nici măcar nu avea o unitate.

Nici nu voia o carieră militară, a văzut mai degrabă niște perspective – că militarilor li se oferă locuințe, că poți obține un salariu normal acolo. Acum este momentul în țară în care nu mai este de lucru.

Și recent, armata a fost foarte bine susținută financiar, așa că a spus că vrea să semneze cu Lilya și să li se dea o locuință. Nu era deosebit de interesat de o carieră militară. Mai degrabă o oportunitate de a se pune pe picioare. Să aibă un fel de venit stabil". 

Întrebată despre firea lui Rafik şi despre pasiunile sale, mama se luminează la faţă. Vorbeşte cu iubire în glas şi cu speranţa în suflet că toate aceste poveşti nu vor rămâne doar amintiri despre un copil pierdut pentru totdeauna într-un război care nu le aparţine.

”Același băiat ca majoritatea baieţilor. Stă pe telefon, vorbeşte cu fete. Are 19 ani. Este un fiu atent, sensibil, chiar blând. A făcut sport, mergea la sală, ridica greutăţi, se lăuda la mine.

Înainte de Lilya ieşise cu multe fete, era genul care aducea acasă o fată după discotecă şi apoi începea imediat să îi ofere cadouri. Credea mereu că e dragoste adevărată. Apoi peste o săptămână apărea altcineva. Acum cu Lilya în schimb lucrurile sunt serioase.

Nu i-am spus cum să trăiască. Este timpul şi oportunitatea lui. El știe că sunt întotdeauna gata să-l ajut. Înainte de armată lucrase cu tatăl său la un șantier. Nu se teme de munca fizică. Voia să fie sudor.

Noi avem șase copii în familia noastră, trei sunt din partea mea, trei sunt din partea soţului meu. Nu este prima noastră căsătorie. Copilul cel mare are 22 de ani, cel mai mic 16 ani, sunt patru băieți și două fete în total. Rafik este fiul meu mijlociu”, spune Natalia.

În ceea ce priveşte operaţiunea de invadare a Ucrainei, mama băiatului susţine că el nu avea cunoștință despre detaliile concrete ale operațiunii.

”El nu știa că vor fi duși acolo. Despre unde vor ajunge, au aflat doar la momentul sosirii. Am vorbit cu Rafik seara – în ajunul zilei de 23 februarie.

Mai întâi, VKontakte a picat, apoi m-a sunat, l-am întrebat de ce nu a spus că sunt transferați, el a răspuns: «Ca să nu-ți faci griji». Întreb: «Unde ești?», iar el: «Pe câmp». Cred că, ei bine, probabil undeva lângă graniță. «Unde dormi?» Spune că în cort, nu le era frig, se încălzeau cu două sobe. «E liniște acolo?» El a spus: «Da, totul este calm, nu vă faceți griji».

Era pe la zece seara. Apoi de pe 24 februarie de la prânz, când oameni au început să le trimită mesaje nepoților mei referitoare la poze, am înnebunit. 

Am tot încercat să-mi dau seama despre ce s-a întâmplat. Am contactat Comitetul Mamelor Soldaţilor. Mi-au luat datele, dar până acum nu există informații. Bat la toate uşile, nu știu cum să acționez și ce trebuie făcut în astfel de cazuri.

Presa tace despre faptul că băieții noștri au fost capturați. Sau ei nu știu. Nu ne uităm la televizor și nu citim ziare – nu există timp. Nu ne-a interesat politica, suntem departe de asta.

Ceea ce se spune la televizor despre Ucraina nu este interesant. La noi, scuzați-mă, oamenii nu au ce mânca. Și deși mulți spun că viața a devenit mai bună – nu e așa. În unele privințe, poate da, dar nu în toate.

Soldații nu sunt oameni liberi. Țara îi trimite, ei se duc. Nu s-au dus acolo din răutate, au fost trimiși acolo de către stat. Cu ce scop? În comentariile de sub fotografia prizonierilor scriu în ucraineană: «Unde sunt mamele, surorile lor?» Unde suntem?

Am trimis copilul la armată să slujească patria-mamă. Și modul în care patria-mamă dispune de copiii noștri nu este vina noastră. Statul a considerat necesar să protejeze LPR, DPR, așa că s-au dus să le protejeze.

Și sunt numiți invadatori. Copilul meu nu a mers acolo de bunăvoie, comandantul-șef l-a trimis acolo. Pentru ce? Nu pot să răspund la asta. Noi – nici eu, nici copilul meu – nu aveam nevoie de asta", mai spune mama prizonierului rus, Natalia Deineka .

© 2024 - 3DOTS DIGITAL MEDIA BUREAU