O echipă de jurnaliști a televiziunii britanice Sky News a fost surprinsă de un atac al forțelor rusești la începutul acestei săptămâni într-o zonă de lângă capitala ucraineană. Corespondentul Stuart Ramsay a fost rănit iar cameramanul Richie Mockler a fost nimerit de două ori în echipamentul de protecție.
Jurnaliștii britanici se îndreptau către orașul Bucha, unde cu o zi înainte un convoi rus fusese distrus de armata ucraineană.
”Contacte de încredere din oraș ne-au spus că în zonă este liniște și ne-au promis că ne vor arăta convoiul și ne vor spune ce s-a întâmplat”, relatează Stuart Ramsay.
Bucha se află la doar 30 de kilometri de centrul Kievului, însă Ramsay spune că au parcurs distanța către Bucha în câteva ore, pentru că multe drumurile erau închise și au fost redirecționați de nenumărate ori.
”În timpul drumului, în depărtare, am putut vedea elicoptere rusești care se încrucișau în aer, îndreptate spre pământ în timp ce deschideau focul”, continuă jurnalistul, adăugând că peisajul rural din jur se transforma în fața lor într-un câmp de luptă.
La ultimul punct de control ucrainean li s-a sugerat să se întoarcă, lucru pe care l-au făcut, dar drumurile deveniseră foarte nesigure și se transformaseră ”instantaneu” în noi linii de front.
Apoi au fost atacați:
”Ne-am oprit la un punct de control și am vorbit cu soldații și poliția, întrebându-i dacă drumul spre Kiev este practicabil.
Un ofițer de poliție s-a dus la mașină și ne-a adus înghețată, spunându-ne că putem face stânga și mergem pe drumul spre Kiev – a spus că este deschis.
Am pornit, dar a fost o liniște de moarte și eram îngrijorați. Dar am călătorit încet înainte spre o intersecție. Era moloz pe drum, dar acum este normal. Nu erau soldați, totul părea pustiu.
Apoi din senin a avut loc o mică explozie și am sesizat că ceva a lovit mașina și o anvelopă a explodat. Ne-am oprit. Și atunci lumea noastră s-a întors cu susul în jos.
Prima dată a crăpat parbrizul. Operatorul Richie Mockler s-a înghesuit pe podeaua mașinii. Apoi am fost sub atac total.
Gloanțele au căzut în cascadă asupra întregii mașini, (…) parbrizul, scaunele, volanul și tabloul de bord se dezintegraseră.
Nu știam asta atunci, dar ulterior ucrainenii ne-au spus că am fost atacați de o echipă de diversiune rusă. Au fost profesioniști, (…) nu au ratat.
Producătorul Martin Vowles, care conducea, a coborât primul din mașină, urmat rapid de Andrii Lytvynenko, producătorul nostru local, lăsându-mă pe mine, Richie și pe producătorul meu Dominique Van Heerden înăuntru, adăpostindu-ne pe podea și pe bancheta din spate.
În această etapă ne-am gândit că este un punct de control al armatei ucrainene care trăgea în noi și că a fost o greșeală, așa că am început să țipăm că suntem jurnaliști, dar cartușele au continuat să vină.
Știam că trebuie să ieșim pentru a supraviețui, dar focurile de armă erau intense.
Dominique și-a împins ușa puțin și a alunecat la pământ, târându-se spre o barieră de autostradă, apoi s-a rostogolit pe un terasament de 40 de picioare, adăpostindu-se.
Îmi amintesc că mă întrebam dacă moartea mea avea să fie dureroasă.
Și apoi am fost lovit în partea inferioară a spatelui. «Am fost lovit!» Am strigat. Dar ceea ce m-a uimit a fost că nu m-a durut atât de rău. (…)
A fost ciudat, dar m-am simțit foarte calm. Am reușit s-mi pun casca și eram pe punctul de a încerca să evadez, când m-am oprit și m-am întins înapoi către un raft din ușă și mi-am luat telefoanele și cardul de presă, incredibil.
Richie spune că apoi am ieșit din mașină și m-am ridicat, înainte de a alerga până la marginea digului. Mi-am pierdut echilibrul și am căzut, am aterizat ca un sac de cartofi, rănindu-mă la față. Armura și casca mea aproape sigur m-au salvat.
Dar Richie era încă în mașină. De fiecare dată când el se mișca, cartușele erau lansate către mașină. Era de fapt protejat de blocul motor – știa asta.
A strigat, iar noi i-am strigat să vină. Dar apoi tăcere. I s-a părut o veșnicie înainte ca el să iasă peste barieră și să sară în jos spre noi, urmat de o rafală de gloanțe.
În partea de jos, ne-am regrupat. Toți cinci eram în viață. Nu ne venea să credem.
Eram șocat, fără îndoială. Dar bucuros să fiu în viață. Martin mi-a spus, că este un miracol că oricare dintre noi a supravețuit, darămite toți cinci.”
Jurnalistul Sky News povestește că el și colegii săi au reușit apoi să se îndepărteze de mașină adăpostindu-se după un zid de beton. Au intrat într-o fabrică din apopiere, convinși că trăgătorii îi vor urmări sau că în orice moment ușile vor exploda.
”O ușă s-a deschis și trei îngrijitori ne-au făcut semn să intrăm în atelierul lor. Am alergat înăuntru împreună, în timp ce Martin și Dominique au sunat la Sky, a urmat apoi un efort susținnut pentru a ne organiza salvarea”, își continuă jurnalistul britanic relatarea.
În cele din urmă s-au adăpostit într-un birou, așteptăn vestea salvatoare din partea colegilor de acasă. Era noapte și li s-a spus că trebuie să aștepte până dimineața.
”Am început să ațipesc pe o canapea și îmi amintesc că am văzut vag o lumină intermitentă, apoi am auzit sunetul unor cizme grele și am strigat.
Richie a spus că este convins că este sfârșitul, înainte de a auzi aceste cuvinte frumoase: «Poliția ucraineană, vino repede!». Am ieșit și am fost băgați într-un vehicul de poliție, șoferul a pornit motorul și am derapat pe porțile fabricii. Mai era un drum lung de parcurs, dar fusesem salvați. O zi mai târziu, ne-am întors în centrul Kievului”, spune jurnalistul britanic.
