În contextul în care putem spune că la nivel mondial se manifestă o resurecție a neomarxismului, e adevărat, cu îmbrăcat în alte forme de exprimare, ContrePoints simte că e nevoie să evidențieze că Marx era extrem de deschis nu numai în privința dispariției proprietății private, ci și ale altor elemente ale societății burgheze…

Este de remarcat faptul că opera lui Marx și Engels, Manifestul Comunist, publicat la Londra, în 1848, este cât se poate de onest față de cititor.

Autorii doctrinei comuniste poate să nu fi fost realmente niște tipi foarte drăguți, dar sinceritatea lor cu privire la obiectivele pe care și le propunea comunismul e una revigorantă. S-ar putea spune chiar că această sinceritate este o parte integrantă a psihicului comunist.

”Comuniștii disprețuiesc să-și ascundă opiniile și scopurile. Ei declară deschis că scopurile lor pot fi atinse numai prin răsturnarea forțată a tuturor condițiilor sociale existente. Să tremure clasele conducătoare înaintea unei revoluții comuniste", se afirmă, direct și deschis, în manifest.

Cititorului i se prezintă o viziune pură, nediluată, asupra ideologiei autorilor, oricât de întunecată ar fi aceasta.

Manifestul lui Marx și Engels este renumit pentru ca rezumat teoria comunismului într-o singură propoziție: ”abolirea proprietății private”.

Dar proprietatea privată nu era singurul lucru despre care filosofii germani credeau ar trebui să dispară în marșul proletariatului către o nouă formă de societate, evident utopică. 

În manifest se evidențiază alte cinci idei și instituții care trebuie neapărat eradicate.

1. Familia

Marx admite că distrugerea familiei este un subiect dificil de abordat, chiar și pentru cei mai înflăcărați dintre revoluționari.

”Desființarea familiei! Chiar și cei mai radicali sunt deranjați de această propunere a comuniștilor”.

Însă, potrivit ideologului comunist, oponenților acestei idei le scapă un amănunt esențial referitor la familie.

”Pe ce se bazează familia actuală, familia burgheză? Pe capital, pe câștig privat. În forma sa pe deplin dezvoltată, această familie nu există decât în ​​rândul burghezilor .

Mai mult, el afirmă că desființarea familiei ar deveni extrem de facilă odată cu desființarea proprietății burgheze.

”Familia burgheză va dispărea ca dovadă când complementul său va dispărea și ambele vor dispărea odată cu dispariția capitalului".

2. Individualitatea

Marx credea că individualismul este contrar ideii egalitarismului pe care și-l imagina. Prin urmare, ”individualismul” trebuie ”abandonat și făcut imposibil ”.

Individualitatea era o construcție socială a unei societăți capitaliste și era profund împletită cu capitalul însuși.

”În societatea burgheză, capitalul este independent și are individualitate, în timp ce persoana vie este dependentă și nu are individualitate. 

Abolirea acestei stări de lucruri este numită de către burghezi abolirea individualității și a libertății! 

Și pe bună dreptate. Este, fără îndoială, abolirea individualității burgheze, a independenței burgheze și a libertății burgheze. »

3. Adevărurile eterne

Marx nu părea să creadă că există vreun adevăr absolut dincolo de lupta de clasă.

”Ideile dominante ale fiecărei epoci au fost întotdeauna ideile clasei sale dominante. 

Când lumea antică era la ultima suflare, vechile religii au fost învinse de creștinism. Când ideile creștine au cedat ideilor raționaliste în secolul al XVIII-lea, societatea feudală și-a purtat lupta până la moarte împotriva burgheziei revoluționare de atunci”.

Marx recunoaște că ideea ar putea părea radicală pentru cititorii săi, mai ales că ideologia comunistă nu urmărește să modifice adevărul, ci să-l răstoarne, dar îi atenționează asupra faptului că nu văd imaginea de ansamblu.

”Fără îndoială, se va spune, ideile religioase, morale, filozofice și juridice au fost modificate în cursul dezvoltării istorice. Dar religia, morala, filozofia, știința politică, dreptul au supraviețuit constant acestei schimbări.

Există, în plus, adevăruri eterne, precum libertatea, dreptatea etc. care sunt comune tuturor stărilor societăţii. 

Dar comunismul desfiinţează adevărurile eterne, desfiinţează toată religia şi toată morala, în loc să le constituie pe o bază nouă; de aceea acţionează în contradicţie cu toată experienţa istorică trecută .

Ce înseamnă această acuzație? Istoria tuturor societăților trecute a constat în dezvoltarea antagonismelor de clasă, antagonisme care au luat diferite forme în funcție de vremuri”.

4. Națiunile

Marx afirmă că, deseori, comuniștilor li se reproșează că vor să desființeze țările. Potrivit lui, acești contestarari nu înțeleg cu adevărat natura proletariatului.

”Muncitorii nu au o țară. Nu putem lua de la ei ceea ce nu au. Întrucât proletariatul trebuie să dobândească mai întâi supremația politică, trebuie să se ridice la rangul clasei conducătoare a națiunii, trebuie să constituie națiunea pentru sine, până acum este el însuși național, deși nu în sensul burghez al cuvântului”.

Potrivit lui, odată cu ascensiunea proletariatului, în curând nu va mai fi nevoie de națiuni.

”Diferențele naționale și antagonismul dintre popoare dispar în fiecare zi din ce în ce mai mult, din cauza dezvoltării burgheziei, a libertății comerțului, a pieței mondiale, a uniformității modului de producție și a condițiilor de viață care îi corespund".

5. Trecutul, istoria

Marx a văzut tradiția ca pe un instrument al burgheziei. Din punctul lui de vedere, aderarea la tradiție, la trecut, a servit ca o simplă distragere a atenției în căutarea proletariatului pentru emancipare și supremație.

”În societatea burgheză trecutul domină prezentul; în societatea comunistă, prezentul domină trecutul”.