Mare parte dintre noi ne trezim jinduind la zilele în care ne trezim știind că a venit ziua aceea a lunii în care fie poștașul ne sună la ușă fi aplicația bancară ne anunță că a intrat pensia în cont…

Unii au noroc, fie locul de muncă ocupat le garantează pensionarea la o vârstă la care încă se mai pot bucura de viață, fie au reușit să prospere și să adune suficientă avere astfel încât își pot permite să se retragă fără a mai avea grija zilei de mâine.

Americanul Jace Mattinson a încercat gustul pensionării la numai 32 de ani, dar, după doar opt luni de inactivitate profesională a simțit că supraapreciase situația și a realizat că, într-un fel, își aruncă la gunoi un deceniu de muncă grea și nopți nedormite, scrie Business Insider.

Atunci când și-a început călătoria spre independența financiară, Jace Mattinson credea că drumul va fi unul anevoios și că vor trece cel puțin 30 de ani până când se va putea retrage din activitate. Dar, și cu ceva noroc, la numai 32 de ani a constatat că avea destulă avere pentru a nu mai lucra niciodată.

După numai opt luni a renunțat, și a firmă că ceea ce considera a fi o atracție, de la golf, la relaxarea pe o barcă, pe apele oceanului, a devenit rapid plictisitor.

A simțit nevoia să revină în câmpul muncii și să ocupe o poziție executivă, care îi aducea mult mai multă împlinire. De asemenea, spune că și-a dorit să fie un model pentru copiii săi, care își pot vedea tatăl ca pe cineva motivat mai puțin de bani și mai mult de pasiune autentică.

Așa că a făcut exact asta, lucrând puțin mai puține ore, dar menținând un echilibru puternic între muncă, familie și hobby-uri. Totul face parte din „indicele său de fericire în viață” – un concept care îi ghidează deciziile financiare și de viață.

„Am decis că pensionarea în sensul tradițional nu este ceva ce se va întâmpla pentru mine în viitorul apropiat”, a declarat Mattinson pentru Business Insider.

Mattinson este unul dintre mulți membri ai comunității FIRE — Financial Independence, Retire Early (Independență Financiară, Pensionare Timpurie – N.R.) — care s-au îndepărtat de partea „RE” a acronimului.

Unii dintre ei mărturisesc că după ce au testat cum e să fii pensionar, s-au simțit fără direcție sau plictisiți, dorind să revină în câmpul muncii. Unii au dorit să-și reia locurile de muncă anterioare, în timp ce alții au căutat joburi mai puțin stresante, cum ar fi activitatea nonprofit sau caritabilă.

Pensionare timpurie, dar… nu pentru mult timp

După ce a absolvit Universitatea Brigham Young, Jace Mattinson și-a început cariera profesională în Dallas, ca asociat PwC, câștigând 52.000 de dolari pe an . A urcat rapid în ierarhia unei firme de contabilitate externalizată unde a devenit partener și s-a mutat din Dallas în Austin, reușind să-și tripleze aproape veniturile, la 150.000 de dolari anual.

Unul dintre clienții săi lucra în distribuția de materiale de construcții din lemn și, la 27 de ani, a preluat o companie de cherestea care avea dificultăți financiare. În acest timp, câștigurile sale anuale s-au ridicat la câteva sute de mii de dolari, iar o mare parte din acești bani i-a investit în conturi de pensii și investiții.

La 32 de ani, după o muncă susținută pentru a pune compania de cherestea pe un făgaș profitabil, a vândut-o și a considerat că a atins baremul pe care îl considera necesar pentru a se pensiona confortabil, asigurându-se de viitorul celor cinci copii ai săi. El a mărturisit că cheltuielile sale anuale se ridicau între 30.000 până la 40.000 de dolari pe an, majoritatea câștigurilor sale mergeau spre maximizarea conturilor de pensii și investiții în imobiliare.

„Am trecut peste cinci ani ca și cum nu ar fi fost nimic, dar dacă o întrebi pe soția mea, au fost câțiva ani extrem de dificili. Eram plecat câteva nopți pe săptămână, cel puțin. Aveam operațiuni în tot Texasul și Oklahoma. Și am petrecut mult timp încercând să dezvolt această companie”, spune Jace Mattinson.

În această perioadă, și-a achiziționat un portofoliu imobiliar în Texas, profitând de strategii de economisire la locuințe și alte strategii pentru a avea venituri pasive suplimentare.

A spus că, după ani de muncă aproape neîntreruptă, se simțea epuizat și a crezut că nu-și mai va recăpăta niciodată libertatea de-a trăi așa cum crede. După ce a vândut compania de cherestea, s-a retras din orice activitate și și-a petrecut timpul jucând golf de până la patru ori pe săptămână, schi, baschet și plimbări cu barca.

După câteva luni, americanul spune că a realizat că hobby-urile sale deveneau repetitive și plictisitoare. Se simțea deconectat de comunitate, fie că era vorba de muncă, fie de cea socială, și o parte din el simțea că ascensiunea rapidă pe scara corporativă era neglijată. Nu era îngrijorat de bani, totuși, deoarece avea destule investiții și încă nu folosise mult din infuzia mare de capital obținută din vânzarea companiei.

„Nu credeam că voi închide definitiv magazinul, dar era ca și cum, poate voi lua o mulțime de timp liber. Dar după aproximativ opt luni de mini-pensionare, am decis că aveam prea mult timp liber pentru a nu fi implicat”, a spus Mattinson.

Mărturisește că nu vede retragerea sa ca pe o greșeală completă, deoarece l-a ajutat să-și reîncarce bateriile și să-și reevalueze valorile. Dar în cele din urmă a observat că nu era „construit” pentru a se relaxa pe perioade lungi și a dorit să-și urmărească pasiunile de a-și dezvolta investițiile și portofoliul imobiliar — sau, cu alte cuvinte, să muncească.

„Am avut această schimbare de mentalitate, sunt destul de tânăr și nu vreau să fiu pensionat. Nu am vrut ca copiii mei să crească gândind că tăticul a muncit foarte mult la un moment dat, dar acum stă și joacă golf tot timpul”, a spus Mattinson.

Revenirea în activitate

A decis să găsească noi provocări în industria pe care o cunoștea bine, cea a prelucrării lemnului, și spune că găsește mult mai multă satisfacție în activitatea asta decât să-și petreacă ziua cu hobby-urile sale. În prezent, Jace Mattinson este executiv la o companie de materiale de construcții din lemn, realizând o altă achiziție națională.

Continuă să investească în francize și imobiliare și are un podcast pe care îl realizează de șapte ani. Are o strategie de investiții în trei compartimente, investind pe piața financiară, în afaceri și în imobiliare.

Mai spune că a trecut de la o mentalitate de a economisi și a face totul singur la o una de abundență, de a investi mai mult în ceea ce contează și de a cheltui bani pe lucruri care îi fac viața mai ușoară. Încă îi place să facă lucrări în curte, dar plătește pentru curățenie sau spălatul rufelor.

Ține evidența unui „indice de fericire în viață”, despre care a spus că este cel mai mare atunci când realizează un e munca cu familia și hobby-urile.

Încearcă să maximizeze acest indice urmărind munca în domenii precum investițiile și distribuția. A luat în considerare trecerea la munca caritabilă sau alte activități cu mai puțin stres, deși a spus că cea mai bună utilizare a talentelor sale, din punct de vedere al impactului, era revenirea în domeniul pe care l-a părăsit.

Ca parte a acestui proces, este mai puțin preocupat de bugetul familiei sale decât era înainte, cheltuind aproximativ ceea ce crede că ar trebui, dar fără a mai urmări unde se scurge fiecare dolar. De asemenea, a pus deoparte bani pentru proiecte de îmbunătățire a comunității, de care ar putea beneficia pe termen lung.

„Nu încerc să mă zgârcesc dacă nu mă face fericit. Nu vreau să fiu miliardar sub nicio formă, dar sunt lucruri pe care aș dori să le fac după ce mi-am schimbat mentalitatea. Mi-ar plăcea să creez un parc, de exemplu, în zona mea, care să aibă echipamente diverse”, afirmă Mattinson.

Își programează timp unu-la-unu cu copiii săi, joacă baschet de două ori pe săptămână și face timp pentru tenis sau golf cu prietenii, toate acestea având prioritate în programul său.

Când se gândește la pensionarea sa „finală”, a spus că plănuiește să lucreze cât timp îi place. Deși nu vrea să fie un „părinte cu normă întreagă” și are nevoie de muncă pentru a se menține activ, încearcă din ce în ce mai mult să-și ia și să-și aducă copiii de la școală și să participe la evenimentele lor sportive.

Atât timp cât pot să continui să îmi pot acorda suficiente vacanțe, să călătoresc, să fac unele dintre lucrurile pe care mi-au plăcut mereu să le facși să îmi practic câteva dintre hobby-uri de câteva ori pe an, pot să afirm că am cea mai bună viață posibilă”, conchide Jace Mattinson.