Economistul care a prevăzut criza din 2008, despre viitorul economiei mondiale: Uitaţi de criză, vine recesiunea!

Nouriel Roubini, cel care a prevăzut criza economică din 2008 profetul crizei, spune într-un articol publicat de ”Les Echos” că nu sunt semne despre iminenţa unei noi crize economice, ci unele care prevestesc o recesiune la nivel global.

Nouriel Roubini crede că vor putea exista trei șocuri de ofertă negativă care riscă să alimenteze o recesiune pe plan mondial până în anul 2020. Factorii care pot declanșa recesiunea sunt cu preponderență politici.

Trei şocuri negative de ofertă riscă să ducă la o recesiune globală până în 2020. Toate reflectă factorii politici asociaţi relaţiilor internaţionale, şi toate au Statele Unite în centru, iar două implică China.

Primul şoc potenţial provine din războiul comercial şi monetar din sino-american, care s-a intensificat atunci când administraţia preşedintelui american Donald Trump a confirmat intrarea în vigoare a tarifelor noi la produsele chineze, de asemenea, acuzând deschis China de manipulare monetară.

Al doilea motiv de incertitudini constă în ”războiul rece” dintre China şi SUA pe tema tehnologiei. Cele două state îşi doresc să domine tehnologiile viitorului: inteligenţa artificială, robotica şi tehnologia 5G. Se ştie deja că Statele Unite au plasat compania chineză Huawei pe o ”listă neagră” a firmelor care reprezintă o ameninţare pentru securitatea naţională americană.

Al treilea risc este legat de aprovizionarea cu ţiţei. O recesiune venită din cauza unui război comercial, monetar şi tehnologic este de natură să creeze o scădere a cererii de energie şi în acelaşi timp o scădere a preţului.

Confruntarea dintre Statele Unite şi Iran poate duce, însă, la un efect invers. Dacă tensiunile dintre cele două state vor degenera într-un conflict armat preţul va creşte până la a da naştere unei recesiuni economice. Aşa s-a întâmplat în anii 1973, 1979 sau în 1990.

Cele trei şocuri potenţiale pot genera o creştere a preţurilor produselor importate, a componentelor de tehnologie, dar şi a energiei. Totul va duce la scăderea producţiei, în funcţie de cât de afectate vor fi canalele de distribuţie şi de aprovizionare mondiale.

Mai mult, a început deja un proces de demondializare, astfel că statele şi companiile nu mai pot conta prea mult timp pe stabilitatea pe termen lung a lanţurilor de valoare integrate. Schimburile de bunuri, capitaluri, forţă de muncă sau informaţii vor deveni din ce în ce mai fracturate, iar costurile de producţie vor creşte în toate sectoarele.

Războiul comercial şi monetar, pe de o parte, şi competiţia tehnologică, pe de altă parte, se vor amplifica unele pe celelalte. Nouriel Roubini se întreabă dacă decidenţii din domeniul bugetar şi monetar sunt pregătiţi să facă faţă unui şoc de ofertă negativă pe termen lung sau care poate deveni chiar permanent.

Șocul stagflației din anii 70 a fost combătut cu înăsprirea politicii monetare. Astăzi, principalele bănci centrale, Rezerva Federală americană și Banca Centrală Europeană relaxează politica monetară, iar inflația și prognozele privind inflația rămân la un nivel scăzut.

De-a lungul timpului, deficitul de ofertă s-a transformat în deficit de cerere din cauza efectului de scădere a consumului și a cheltuielilor de capital. În condițiile actuale, cheltuielile cu investițiile sunt în scădere. Companiile americane, europene sau cele globale au scăzut deja alocările pentru investiții. Singurul lucru care a salvat până acum economia să nu intre în recesiune a fost consumul privat.

Aceste șocuri nu pot fi inversate cu mijloacele politicii monetare sau bugetare. Există o diferență între criza din 2008 și posibilele șocuri de ofertă. În primul caz, ne-am lovit de un șoc al cererii. Acum, economia mondială se va confrunta cu un deficit de ofertă, ceea ce va solicita un alt tip de răspuns din partea autorităților. Încercarea de a repara daunele cu stimulente fiscale și monetare derulate la nesfârșit nu este o opțiune înțeleaptă, concluzionează Roubini.