De la primele ore ale dimineții de sâmbătă toți ochii au fost îndreptați spre Rusia, unde rebeliunea liderululi trupelor Wagner, Evgheni Prigojin, amenința ordinea impusă de Kremlin.

În jurul acțiunii s-a propagat un război informațional care a disipat în mare parte o posibilă evaluarea clară a evenimentelor.

În ultimele luni, media a relatat despre disensiunile în creștere între ministerul rus al Apărării și Prigojin, principalale ținte ale acestuia fiind ministrul Serghei Șoigu și șeful armatei, Valeri Gherasimov, acuzați că nu au furnizat în timp util muniție mercenarilor săi pentru lupta cu ucrainenii.

Vineri, Prigojin a acuzat armata rusă că i-a atacat și i-a ucis pe mulți dintre luptătorii săi într-un atac aerian efectuat asupra unei baze Wagner.

Sâmbătă, la ora 6 AM, trupele Wagner anunțau că au preluat, fără ripostă, controlul asupra orașului Rostov-pe-Don, centrul de comandă al trupelor implicate în teatrul de luptă din sudul Ucrainei, situat la circa 1.100 de kilometri sud de Moscova.

Ulterior, trupele Wagner s-au pus în mișcare spre Moscova, pe trei direcții de înaintare, în ceea ce au numit în comunicatele lor oficiale – ”Marșul dreptății”.

Vladimir Putin a intervenit adresându-se națiunii, sâmbătă dimineață, descriind acțiunea Wagner drept ”trădare” și ”un cuțit în spatele ostașilor care luptă în Ucraina.

În mod surprinzător, în discursul său Putin nu l-a numit pe șeful Wagner, Evgheni Prigojin.

Recunoscând că situația de la Rostov-pe-Don este dificilă și că administrația locală civilă  este blocata efectiv, Putin a spus că au fost emise ordine necesare forțelor armate și altor autorități pentru a repune situația în ordinea de drept firesc.

La rândul său, conducătorul grupului Wagner a susținut: ”Suntem patrioți ai patriei mame. Am luptat și luptăm, toți luptătorii PMC Wagner. Și nimeni nu se va preda cerințelor președintelui, ale FSB, sau ale oricui altcuiva. Pentru că nu vrem ca țara să trăiască mai departe în minciuni, corupție și birocrație”.

Timp de aproape 8-9 ore în media nu a mai apărut nicio informație referitoare la  înaintarea trupelor Wagner.

Apoi, brusc, au început să apară clipuri video în care erau prezentate diferite episoade ale confruntării mercenarilor cu trupele rusești, unele minore. Informații despre pregătirile de ripostă ale armatei ruse, în principalele puncte de intrare în oraș dinspre sud. Și faptul că trupele Wagner ocupaseră Voronej și se aflau la doar 2-300 de kilometri de Moscova.

Deși se crede că Grupul Wagner este relativ mic, cu o putere de aproximativ 25.000 de luptători, ei sunt foarte calificați în război și se știe că au condus acțiunea militară a Rusiei în preluarea teritoriilor-cheie din Donețk, Luhansk și Bahmut. Au luptat de partea Rusiei în Mali, Siria și Libia și în alte locuri.

Mercenarii Wagner cuprind un grup pestriț de veterani militari, luptători care caută bani și condamnați la închisoare cărora li se promite o viață liberă în schimbul luptei.

Rebeliunea de sâmbătă este un eveniment dificil de înțeles.

În primul rând e vorba de lejeritatea cu care Grupul Wagner a preluat controlul asupra Rostovului și a orașelor din apropiere. Armata rusă nu pare să fi depus prea mult efort pentru a rezista luptătorilor Wagner.

În al doilea rând, deplasarea fulgerătoare spre Moscova. Numai în timpul zilei de sâmbătă, convoaiele Wagner au acoperit aproximativ jumătate din distanța până la Moscova, preluând controlul asupra Voronej, un oraș-cheie pe drumul către capitală.  Convoaiele de acest tip,  în mod normal, reprezintă ținte expuse la maxim aviației de luptă și artileria.

În al treilea rând, ideea că cei 25.000 de luptători ai Grupului Wagner ar putea înfrunta puterea armatei ruse este una ieșită din comun.

În al patrulea rând, gruparea Wagner cuprinde în principal comandouri speciale care folosesc sisteme de arme de calibru mic. Nu are în înzestrare forțe aeriene, indispensabile în confruntare.

În al cincilea rând, a existat o acoperire media de stat fără precedent despre evenimentele în desfășurare, fenomen nemaiîntâlnit în Rusia.

Se pune întrebarea dacă statul rus a avut vreun motiv ascuns în propagarea știrii.

Nu mai vorbim despre faptul că Aleksandr Lukașenko s-a dovedit în cele din urmă a fi intermediatul „păcii” dintre Putin și Prigojin, acesta din urmă anunțând că-și întoarce trupele din drumul spre Moscova și se întoarce în cazarme.

Toate aceste elemente ridică numeroase semne de întrebare. Să fi fost întreaga operațiune un plan inspirat din doctrina ”Maskirovka” a armatei ruse pentru a-și ascunde intențiile reale?

În esență, ”Maskirovka”implică distragerea atenției adversarului, ascunderea acțiunilor  și apoi răspândirea dezinformarii pentru a-l deruta. Această tactică de luptă a fost implementată în în 1380, când 50.000 de soldați ruși au învins 150.000 de războinici mongoli în bătălia de la Kulikovo.

Poate că evoluțiile de pe scena politică și militară din Rusia au încurajat Ucraina să-și mobilizeze și să-și consolideze forțele militare în locurile și zonele pe care rușii le doresc sau au dezvăluit țintele principale alea ofensivei.

Sau poate operațiunea a fost o tentativă de înlăturare a duo-ului Șoigu-Gherasimov., bine înscăunat la comanda armatei rusești

Sau poate o astfel de operațiune ar putea servi și la unificarea rușilor, care ar fi forțați cu atât mai mult să strângă rândurile mai ales pe fundalul războiului aflat în desfășurare din Ucraina.

Nu în ultimul rând, s-ar putea să fie și cea mai elementară dintre slăbiciunile umane, lăcomia, care i-a determinat pe mercenarii Wagner conduși de Prigojin să se îndrepte către Moscova pentru a primit bani.

Din păcate, adevărul îl vom afla peste zeci de ani, acum trăim doar cu speculații…