O anchetă jurnalistică a BBC dezvăluie o adevărată lume secretă a testelor clinice desfășurate în Marea Britanie în care, de-a lungul a 15 ani, medicii și-au plasat prioritar obiectivele înaintea nevoilor pacienților, majoritatea acestora fiind infectați în urma participării la studii cu hepatita C și HIV.

Documentele dezvăluite de jurnaliștii britanici relevă amploarea studiilor medicale desfășurate în anii 1970 și 1980 în care medicii din centrele de hemofilie din toată țara au folosit produse din sânge, deși erau larg cunoscute ca fiind susceptibile de a fi contaminate.

Cauza principală a acestui mod de acțiune a constituit-o lipsa rezervelor de sânge din Marea Britanie în acea perioadă, fapt care a condus la necesitatea importării din SUA, unde donatorii au fost persoane cu risc ridicat, cum ar fi deținuții și dependenții de droguri, care au furnizat plasmă infectată cu viruși potențial letali, inclusiv hepatita C și HIV.

Un produs din sânge, cunoscut sub numele de Factorul VIII, a fost considerat a fi foarte eficient în oprirea sângerării, dar, de asemenea, pe scară largă este cunoscut ca fiind contaminat cu viruși. O anchetă publică este în desfășurare pe marginea scandalului. Raportul final va fi disponibil în luna mai.

Tratat ca ”un porcușor de Guinea”

Luke O’Shea-Phillips, un britanic în vârstă de 42 de ani, are hemofilie ușoară – o tulburare de coagulare a sângelui care îl face să sângereze mai ușor decât majoritatea persoanelor. În 1985, când avea trei ani, el a fost infectat cu hepatita C în timp i-au fost acordate îngrijiri medicale la Spitalul Middlesex, din centrul Londrei.

Documentele cercetate de BBC sugerează că medicul care l-a îngrijit i-a administrat în mod deliberat un produs sanguin Factorul VIII – despre care cunoștea faptul că ar fi putut fi infectat -, pentru a-l putea înscrie într-un studiu clinic care testa capacitatea de oprire a sângerării.

Într-o scrisoare a medicului lui Luke, Samuel Machin, către Peter Kernoff, un medic specializat în tratarea hemofiliei, depusă ca dovadă în ancheta publică privind scandalul sângelui infectat, se descrie modul detaliat în care a fost tratat pacientul, precizându-se: ”Sper că vor fi potriviți pentru procesul dumneavoastră cu tratament termic”.

Înainte cu câteva luni, doctorul Peter Kernoff ceruse colegilor săi din domeniu să identifice pacienții potriviți pentru o serie de studii clinice. Mai exact, a spus el, trebuiau să fie ”pacienți netratați anterior” – denumiți ”hemofili virgini” – un termen scris în fișa medicală a lui Luke de dr. Machin.

”Am fost un cobai în studiile clinice care ar fi putut să mă omoare. Nu există nicio altă modalitate de a explica – tratamentul mi-a fost schimbat, astfel încât să pot fi introdus în studii clinice. Această schimbare în medicație mi-a dat o boală fatală – hepatita C – dar mamei nu i s-a spus niciodată. Pentru lumea științifică, a fost un beneficiu incredibil să fii un hemofilic virgin”, a declarat Luke O’Shea-Phillips pentru BBC.

În anii următori, Luke a făcut multe analize de sânge, necesare definitivării concluziilor studiului medical. Medicii i-au spus mamei lui  că îl monitorizează și, la acea vreme, aceasta le-a fost foarte recunoscătoare pentru atenția acordată fiului ei.

În rezultatele acestui studiu, publicate în 1987, dr. Kernoff și dr. Machin au concluzionat că tratamentul aplicat lui Luke a avut ”un efect minim sau deloc” în reducerea riscului de hepatită C.

Înainte de a muri, dr. Samuel Machin a depus o mărturie în anchetă, confirmând că Luke fusese recrutat în studiul efectuat de doctorul Kernoff. El a negat că acest lucru a fost făcut fără știrea mamei lui Luke.

”Acest aspect ar fi fost discutat cu mama lui, deși recunosc că standardele de consimțământ în anii 1980 erau destul de diferite de ceea ce sunt acum”, a spus dr. Machin. Cu toate acestea, doamna O’Shea a declarat că nu i s-a comunicat ”absolut nimic” despre faptul că fiul său fusese recrutat într-un studiu medical.

”Nu m-aș fi gândit la o astfel de abordare a unui copil de trei ani și jumătate. Nu aș fi permis niciodată copilului meu să participe la un studiu, niciodată!”, a adăugat ea.

Documentele arată că medicii știau că Luke a contactat hepatita C încă din 1993, dar nu i s-a comunicat până în 1997. O fișă medicală menționează un rezultat pozitiv al testului: ”Nu am discutat cu pacientul sau familia”.

”Șoareci de laborator”

Dovezile adunate din documentele ce însoțesc studiile clinice desfășurate în Marea Britanie în acea perioadă au ridicat îngrijorări și mai mari. Profesorul Emma Cave, de la Universitatea Durham spune că: ”Un pacient ar trebui să primească întotdeauna cel mai bun tratament posibil și ar trebui să-și fi dat întotdeauna consimțământul informat – dacă acești doi factori nu au fost atinși, atunci un studiu ar fi considerat foarte problematic”.

Profesorul Edward Tuddenham, care a fost medic care se ocupa de hemofilie la Spitalul Royal Free în anii 1980, a confirmat aceste temeri. Când a fost întrebat dacă credea că standardele etice au fost îndeplinite în timpul studiilor clinice din anii 1980, el a răspuns simplu: ”Nu”.

Ancheta BBC a dezvăluit că dr. Machin și dr. Kernoff  făceau parte dintr-o comunitate de medici cu ambiții similare. O școală specializată de lângă Alton, în Hampshire, a fost frecventată de un număr mare mare de băieți hemofili. Școala pentru copii cu dizabilități avea o unitate de hemofilie NHS la fața locului, astfel încât băieții care aveau sângerări puteau fi tratați rapid și apoi să se întoarcă la lecții.

Doctorul unității școlare, Anthony Aronstam a folosit această cohorta de subiecți, ”unică”, pentru studii clinice extinse. O serie de experimente a vizat dacă utilizarea de trei până la patru ori mai mult a produsului sanguin Factor VIII asupra decât este indicat în mod normal în cazul unui copil ar conduce la reducerea numărului de sângerări pe care le avea din cauza bolii.

Acesta a fost considerat a fi un tratament preventiv, profilactic, și a implicat injecții repetate cu produse factor VIII infectate și efectuarea de teste de sânge. Concentrațiile mari de produse din sânge infectate au fost administrate băieților fără acordul lor – sau al părinților lor.

Dintre cei 122 de elevi care frecventau Colegiul Treloar în perioada 1974-1987, 75 au murit până acum din cauza infecțiilor cu HIV și hepatita C.

”În ciuda faptului că știau că produsul era plin de hepatită, au început un studiu care ne cerea să avem mult mai mult sânge decât aveam nevoie”, spune Gary Webster, unul dintre elevii colegiului.

”Am fost tratați ca niște șobolani de laborator. Au fost o mulțime de studii la care ne-am înscris cu toții în deceniul în care am fost la școală”, spune și Ade Goodyear, elev la Colegiul Treloar din 1980 până în 1989.

Evident, în studiu, s-a verificat și efectul placebo, unora dintre băieții care credeau că li s-a administrat un tratament împotriva sângerărilor provocate de hemofilie, li se dăduse de fapt o soluție salină.

”Când crezi că ai primit un tratament, asta îți schimbă comportamentul. Alergi mai mult, joci mai dur fotbal. Pentru un hemofilic, te simți puțin invincibil pentru o fereastră scurtă. Dar cu un placebo, pur și simplu îți riști viața schimbându-ți comportamentul”, comentează Gary Webster.

El a mai declarat că era pedepsit la școală dacă rata injecțiile: ”Ar fi însemnat că încercările lor ar fi fost viciate și așa că noi, copiii, am fost forțați să respectăm ce voiau”.

Dorința dr. Kernoff de avansare clinică prin cercetare a fost riguroasă, la fel ca și vânătoarea sa de subiecți potriviți pentru studii –  hemofili virgini – care i-au determinat ca vârsta celor implicați să devină din ce în ce mai mică.

Printre studiile sale a fost și unul care a comparat infecțiozitatea unui alt produs din plasmă sanguină – Crioprecipitat (Cryo) – cu concentratele de Factor VIII.

Cryo a fost folosit pentru tratarea afecțiunilor ușoare de coagulare a sângelui – conținea proteina Factorului VIII, dar la concentrații mai mici și de la mai puțini donatori și, prin urmare, a fost considerat a fi mai puțin riscant.

Căutarea doctorului Kernoff de subiecți potriviți l-a condus la Mark Stewart împreună cu fratele  și tatăl său, care aveau toți cazuri foarte ușoare de boală von Willebrand – un alt tip de tulburare de coagulare a sângelui. Tratamentul lor obișnuit era efectuat cu Cryo.

Ca parte a testului său, doctorul Kernoff le-a dat în schimb toate concentratele de factor VIII: ”Până când ni se dădeau concentrate, o dată pe lună aveam o mică sângerare nazală și te duceai și dădea Cryo și atât”. Toți trei au contactat hepatita C. Fratele și tatăl lui Mark au murit amândoi de cancer la ficat, după ce infecția a atacat organul. Nu li s-a spus că au boala până când nu a fost prea târziu pentru tratament

”Furios este un eufemism. Tatăl tău este în prima mașină, fratele tău este în a doua și tu ești în a treia – așa că știi ce urmează. Nu există altă cale, așa funcționează hepatita C”, a declarat Mark Stewart.

Ancheta privind scandalul de sânge infectat se va finaliza luna viitoare, iar rezultatele vor fi făcute publice pe 20 mai.