Prestigioasa publicație The Economist realizează o analiză a perspectivelor actuale în privința evoluției pandemiei create de noul coronavirus concluzionând că după panica creată inițial se poate trece la o abordare pragmatică, care să ne permită să o ținem sub control cu mijloacele pe care le avem acum la îndemână.

_____________________

”Este uimitor cât de rapid s-a răspândit pandemia, în ciuda tuturor eforturilor de a o opri. Pe 1 februarie, ziua în care COVID-19 a apărut pentru prima dată pe coperta noastră, Organizația Mondială a Sănătății înregistra 2.115 de cazuri noi. Pe 28 iunie, erau 190.000. În acea zi, la fiecare 90 de minute erau înregistrate tot atâtea noi infecții cât totalul de până în 1 februarie.

Lumea nu se confruntă cu un al doilea val: de fapt nu a trecut niciodată peste primul. Se știe că aproximativ 10 milioane de persoane au fost infectate. Peste tot în lume s-au înregistrat cazuri de infecție, totuși, nu și în Turkmenistan și Coreea de Nord, nici în Antarctica.

Pentru fiecare țară precum China, Taiwan și Vietnam, care pare să poată îngrădi virusul, există mai multe, în America Latină și în Asia de Sud, unde acesta face ravagii. Altele, inclusiv Statele Unite, riscă să piardă controlul sau sunt, cum e cazul cu o mare parte din Africa, în faza timpurie a epidemiei. Europa se află undeva între.

Iar ce este mai rău urmează. Pe baza datelor provenite din 84 de țări,  MIT consideră că la fiecare caz înregistrat, există alte 12 necontorizate și că la fiecare două decese de COVID-19 cuprinse în statistică, un al treilea a fost greșit asociat altor cauze.

În lipsa unor descoperiri medicale, spune studiul, numărul total de cazuri va urca la 200-600 de milioane, până în primăvara lui 2021. În acel moment, între 1,4 și 3,7 milioane de oameni vor fi murit. Chiar și atunci, peste 90% din populația lumii va fi în continuare vulnerabilă la infecții sau chiar mai mult, dacă imunitatea se va dovedi a fi temporară.

Rezultatul real depinde de modul în care societățile gestionează boala. Aici vestea este mai bună. Epidemiologii înțeleg acum cum poate fi oprită COVID-19. Pentru că înțeleg cum se transmite. Ne îmbolnăvim în spații închise, în mulțime, când se vorbește cu vocea ridicată.

Cei săraci sunt vulnerabili, la fel și persoanele în vârstă și cele cu alte probleme medicale.

Virusul poate fi blocat prin utilizarea a trei metode: schimbarea comportamentului social; testare, urmărire, izolare; și, în ultimă instanță, prin restricții severe.

Cu cât o țară stă mai rău în privința testării – și multe guverne nu au suficientă capacitate pentru a efectua teste în masă – cu atât mai mult trebuie să se intervină prin celelalte două metode. Un sistem bun de sănătate publică nu este neapărat unul scump. Dharavi, o mahala de 850.000 de oameni din Mumbai, a îmblânzit un focar.

Tratamentele s-au îmbunătățit, datorită cercetării și contactului cu pacienții. Deși vaccinarea în masă se află încă la luni bune distanță, sunt disponibile primele tratamente. Se știu mai multe despre cum poate fi gestionată boala.

Un tratament mai bun ajută la explicarea motivului pentru care ponderea pacienților din spital care au fost internați în terapie intensivă a scăzut în Marea Britanie de la 12% la sfârșitul lunii martie, la 4% la mijlocul până la sfârșitul lunii mai.

Economiile s-au adaptat. Încă suferă, desigur. J.P. Morgan prognozează scăderi, în prima jumătate a anului, în 39 de economii, și de aproximativ 10% din PIB.

Dar angajați blocați în iadul Zoom au descoperit că pot obține o sumă surprinzătoare lucrând de acasă. În China, Starbucks a conceput o comandă ”fără contact”, reducând timpul petrecut de clienți în cafenele.

Lanțurile de aprovizionare, care se chinuiseră până acum, funcționează fără probleme. Fabricile au găsit modalități de a eșalona schimburile, de a proteja personalul și de a schimba modul de lucru, astfel încât contactul să fie redus la minimum.

Acum că s-au încheiat blocaje la nivel național, guvernele pot face compromisuri sensibile – interzicând adunările mari în interior, dar permițând redeschiderea școlilor și magazinelor. Uneori, ca și în unele state americane, se va ajunge la o relaxarea prea mare, pentru a se reveni cu restricțiile. Fiecare va învăța din greșeli.

Problema este că, fără un tratament sau un vaccin, limitarea virusului depinde de persoanele sunt capabile să să își schimbe comportamentul.

După panica inițială, pe fondul COVID-19, mulți devin dezamăgiți și opun rezistență. Măștile ajută la oprirea bolii, dar în Europa și America unii refuză să poarte una pentru că le văd ca pe un semn de emasculare sau, mai rău, o chestiune care pune în pericol democrația.

Spălarea temeinică a mâinilor ucide virusul, dar cine nu a recidivat în vechile obiceiuri proaste? Petrecerile sunt periculoase, dar tinerii care se s-au pregătit luni de zile pentru ele au dezvoltat o atitudine nepăsătoare cu privire la riscurile la care se expun.

Cel mai important, pe măsură ce lunile trec, oamenii trebuie doar să câștige bani. La toamnă, infecțiile ar putea să înflorească.

Schimbarea normelor sociale este grea. Uitați-vă doar la SIDA, în cazul căreia se știe de zeci de ani că poate fi prevenită prin sex în siguranță și ace curate. Cu toate acestea, în 2018, 1,7 milioane de persoane au fost infectate cu HIV, virusul care provoacă boala.

Despre COVID-19 este mai ușor de discutat decât despre SIDA, însă e mai greu de evitat. Purtarea unei măști înseamnă în principal protejarea altora; celor tineri, aflați într-o stare bună de sănătate, dar asimptomatici, li se cere să urmeze reguli pe care le consideră obositoare pentru a proteja bătrânii și infirmii.

Schimbarea comportamentului necesită o comunicare clară, făcută de figuri publice de încredere, naționale și locale. Dar mulți oameni nu își cred politicienii. În țări precum America, Iran, Marea Britanie, Rusia și Brazilia, care au cele mai mari incidențe, președinții și prim-miniștrii au minimalizat amenințarea, au șovăit, au dat sfaturi proaste sau păreau mai interesați de propriul capital politic decât de ​​țara lor – uneori toate la un loc.

COVID-19 va mai fi aici cel puțin o vreme. Cei vulnerabili se vor teme să iasă, iar inovația va încetini, creând o economie de 90% care nu își atinge potențialul. Mulți oameni se vor îmbolnăvi și unii dintre ei vor muri. Deci, deși este posibil să-ți fi pierdut interesul față de cum ne afectează pandemia, nu ar trebui să ți-l pierzi pe cel față de propria persoană”, scrie The Economist.