Mărturiile unor piloţi de elicoptere de la Boboc după întâlnirea cu un OZN 

23 Mai 2021 | scris de Anita Raicu

Un fost director al serviciilor de informaţii ale Statelor Unite ale Americii a afirmat că există numeroase observaţii în întreaga lume pe care şefii militari nu au putut să le explice. Detaliile multora dintre ele vor fi făcute publice într-un al Pentagonului în iunie.

Mărturiile unor piloţi de elicoptere de la Boboc după întâlnirea cu un OZN 

În aceeași categorie se pot încadra şi mărturiile piloților militari de la unitatea de aviaţie Boboc, judeţul Buzău, care în timpul unui zbor de antrenament cu elicoptere IAR-316, în 1992, au întâlnit o sferă de un roşu puternic. 

Trei elicoptere Alouette au decolat de pe aerodromul Boboc, la aproximativ un minut şi jumătate unul după celălalt. Zburau pe direcţia Buzău - Urziceni, paralel cu drumul european E 85.

”A fost o noapte foarte frumoasă, un cer plin de stele. Era puţin răcoare, ţin minte că îmi luasem geaca de zbor îmblănită. Era ora 23. Fiecare era cu gândurile lui, mai ales că prinsesem şi o muzică liniştitoare la radio.

Zburam la o sută de metri de sol şi vedeam Urziceniul, luminat. La un moment dat, brusc, în partea stângă s-a aprins o sferă mare, roşiatică, incandescentă”, îşi aminteşte comandorul Marcel Smoleanu, pilotul unuia dintre aparatele de zbor.

Membrii echipajului au încremenit, apoi au început să caute confirmări ale evenimentului observat atât de la sol, cât şi de la piloţii celorlalte elicoptere.

”Am estimat că avea diametrul de două ori mai mare decât lungimea elicopterului. Deci, vreo 20 de metri. Mai târziu, colegul Doru Drăgoi, care era în punctul de comandă şi ne-a văzut pe tubul de la radiolocator, a spus că dimensiunea punctului nu a fost dublu, ci mult mai mare.

Iar distanța, pe care o estimam cam la un kilometru, am aflat tot de la radiolocator că eram mult mai aproape şi era să ne ciocnim.

Între timp, i-am întrebat pe cei din aparatele aflate în spate dacă au observat și ei fenomenul. Mi-au răspuns afirmativ, dar cu o voce din care mi-am dat seama că erau şi ei marcaţi de ce vedeau”, mai spune Marcel Smoleanu, pentru cotidianul Adevărul.

Obiectul zburător neidentificat a însoţit elicopterele preţ de câteva secunde, timp în care aparatele de bord au funcţionat la parametrii optimi. 

”Avea la început viteză mică, 150 de kilometri pe oră. Apoi, a dispărut de lângă noi cu o viteză uluitoare, accelerată de la început.

Niciun vehicul de pe pământ nu poate să accelereze în asemenea fel. Mig-ului 21 îi trebuie secunde ca să ajungă la viteză supersonică. Când ne-a tăiat calea, s-a oprit exact pe direcţia noastră. Deci şi oprirea s-a făcut brusc, sfidând legile fizicii.

Abia atunci am simţit frica. Am redus viteza  până la zero, dar am făcut şi viraj la stânga, ca să ieşim din axul de zbor. În momentul în care am făcut această evoluţie şi ne-am stabilizat în zbor orizontal sfera s-a stins brusc”, îşi mai aminteşte fostul pilot de elicopter.

Smoleanu spune că a aflat ulterior că OZN-ul doar dispăruse din câmpul vizual, se camuflase.

”Când i-am întrebat pe cei de la punctul de comandă dacă odată cu stingerea lui au mai văzut obiectul, au spus că s-a plimbat tot timpul printre noi.

Imediat după ce s-a stins sfera, cu toate că ştiam că eram singurii pe raionul de zbor, lucru spus de la radiolocaţie, am luat legătura cu cei de la Alexeni, aerodrom în noaptea aceea de rezervă.

Am întrebat, aveţi ceva în aer? Ei au spus nu şi fără să îi mai întreb au spus că nici măcar Otopeniul nu are nimic în aer”, povesteşte Marcel Smoleanu.

Cele trei elicoptere au fost rechemate urgent la bază, iar membrii echipajelor au fost trimişi acasă, fără să mai treacă prin obişnuitele şedinţe pentru concluzii. 

”A doua zi dimineaţă, ofiţerul de la poartă ne-a spus să mergem direct la comandant în birou. Acolo, generalul Alexandru m-a luat pe mine primul: «ia spune, ce aţi văzut azi-noapte?». 

Am povestit dar nici nu m-a lăsat să termin, s-a ridicat de pe scaun şi a zis: «nu aţi văzut nimic».

În a treia zi a venit un maior de la comandamentul aviaţiei şi i-a cerut lui Drăgoi înregistrările radio. Le păstrase pentru că erau interesante. Maiorul le-a luat şi a spus că din acel moment vom raporta direct la sectorul zbor al comandamentului aviaţiei, pentru că «ne-au înnebunit ăştia cu simulatoarele lor». Probabil că aceste fenomene erau numeroase”, spune Smoleanu.

Comandorul Marcel Smoleanu crede că astfel de întâlniri au loc pe tot globul, dar nu sunt făcute publice, pentru a nu panica lumea. 

”În anii '80, când eram în Tratatul de la Varşovia, am primit de la un maior din comandament copia unui raport, scris la maşină şi însoţit de fotocopii, în care erau exemple întâlnite la ruşi.

Erau unele fotografii cu o epavă şi KGB-işti care înconjurau resturile. Au făcut analiza din care erau făcute şi au tras concluzia că au fost făcute din elemente existente pe Pământ, dar pe care noi nu aveam cum să le prelucrăm, pentru că nu aveam tehnologia”, declară Marcel Smoleanu.

Locotenent-comandorul Doru Drăgoi, azi în rezervă, era şef de tură în acea noapte la punctul de comandă radar de pe aerodromul militar Boboc. Îşi aminteşte că în acea noapte Buzăul a fost survolat de mai multe obiecte neidentificate. 

"După ce i-am adus pe ai noştri la aterizare, cei de la radiolocaţie mă sună şi îmi spun să fiu atent din nou la ecran. Când m-am uitat pe radar am văzut o mulţime de ţinte, peste zece la număr.

Acestea aveau evoluţii ciudate în zona Mărăcineni - Săpoca, la circa 10 kilometri nord-est de Buzău. Mergeau de parcă erau elicoptere, în şir, până la Săpoca, apoi, una câte una, făceau un viraj de 180 de grade, după care dispăreau de parcă intrau în pământ", povesteşte Doru Drăgoi.


CLICK - Follow us on Google News