Alina Mungiu-Pippidi, analogie cu 1990: Votăm, nu gândim!

24 Noi 2019 | scris de Anita Raicu

Alina Mungiu-Pippidi comentează pe platforma România Curată duelul electoral în care, dincolo de pasiunea politică, o privire limpede vede că singura calitate ce nu poate fi contestată celor doi candidați este faptul că sunt pe buletinul de vot.

  • Alina Mungiu-Pippidi, analogie cu 1990: Votăm, nu gândim!

Analistul politic comentează angajarea românilor într-un proces electoral în care, culmea, niciunul dintre candidați nu s-a angajat cu nimic, constatând că, după propria opinie, singurul progres e mutarea votanților needucati de la PSD spre dreapta.

Alina Mungiu face o analogie între români și situația unei fete care vrea să se mărite, și care dintre pretendenți alege răul mai mic, cu speranța că în ciuda defectelor acestuia, după nuntă, va fi bun cu ea.  

"Jerome K. Jerome povesteşte o anecdotă scoţiană în una dintre cărţile lui. E vorba de un flăcău pe nume Davie care se îndrăgosteşte de o fată pe nume Jessie (sau aşa ceva). Fata nu vrea să treacă la cele esenţiale fără să fie luată de nevastă, iar Davie consimte la pasul decisiv. Dar, flăcău onest din fire, o previne pe viitoarea că el mai trage la măsea. Nu-i nimic, zice ea, dacă atunci când eşti treaz eşti cu frica lui Dumnezeu.

Dar nici la biserică nu prea mă duc la fel de des ca la cârciumă. Nu e problemă, omul îl slăveşte pe Dumnezeu prin muncă, iar dacă tragi lângă mine în gospodărie e bine. Dar eu nu mă prea omor cu munca, ce să vezi. Nu e nimic, trag eu pentru tine dacă eşti credincios.

Credincios sunt eu, dar mai calc pe alături – îmi plac fetele şi se mai întâmplă să-mi pierd capul. Da, dar dacă vii acasă spăşit nu e grav. De venit vin eu, dar când sunt beat se mai poate întâmpla să îţi mai scap câte o scatoalcă. Ei, nu e nimic, dacă după aceea te căieşti! Şi tot aşa, astfel încât, deşi autorul nu spune cum a evoluat căsnicia, ce ştim sigur e că Davie nu a avut ce să-şi reproşeze. Lui i s-au dat asigurări că tot ce trebuie să facă e să existe şi fericirea e asigurată.

Cam aşa şi cu prezidenţialele noastre. Nimeni nu i-a întrebat nimic serios pe candidaţi, că întrebările încuietoare cu aria cercului sunt pur şi simplu stupide, iar România alege pe cineva care nu s-a angajat la nimic, doar la a întrerupe tăcerea prin câte un monolog.

Alegerea era inevitabilă – Jessie îl iubeşte pe Davie şi nu îl poate alege pe contracandidat, că e bătrân şi urât, dar era contractul în alb inevitabil? Şi reprezintă el semnul vreunei evoluţii a electoratului sau e la fel ca la Iliescu şi Băsescu în turul doi, conformismul unei populaţii de votanţi nesofisticaţi care vrea să fie măritată în orice condiţii şi nu e în stare să-şi formuleze nişte drepturi?

În 1990, nişte votanţi entuziaşti ne-au pictat pe peretele redacţiei din Calea Victoriei sloganul ”Noi votăm, nu gândim”. Având în vedere că nu ştim poziţiile viitorului preşedinte despre nimic important – euro, controlul serviciilor secrete, armele nucleare, faptul că în ultimele săptămâni jucătorii din serviciile noastre secrete au pus un pic de umăr la căderea guvernului democrat din Republica Moldova – iar în schimb entuziasmul, mai ales prin diaspora de subzistenţă, e la maximum, mă întreb dacă am făcut vreun progres, altul decăt să mai mutăm din votanţii needucaţi de la PSD mai spre dreapta.

Dar, cum a zis mama lui Jessie după nuntă, poate va fi bun cu tine, dragă. Că Dumnezeu se presupune că are grijă de turma lui", a scris Alina Mungiu-Pippidi, pe platforma România Curată.

SHARE