Lecția de viață a lui Alexandru Bologa, sportiv nevăzător, la al doilea bronz olimpic. «Nu puteam să stau să mă plâng»

27 Aug 2021 | scris de Monica Nistor

Alexandru Bologa, 25 de ani, sportiv complet nevăzător, a obținut medalia de bronz la Jocurile Paralimpice de la Tokyo, Japonia, la categoria 60 de kilograme în competiția de judo.

Lecția de viață a lui Alexandru Bologa, sportiv nevăzător, la al doilea bronz olimpic. «Nu puteam să stau să mă plâng»

Este cea de-a doua medalie de bronz obținută de Alexandru Bologa la Paralimpiadă, după cea din 2016, de la Rio, unde a fost cel mai tânăr participant.

Alexandru Bologa s-a născut la Derșida, în Sălaj. Nu mai vede de la șase ani, dar nu a cedat niciodată în fața provocărilor pe care viața i le-a scos în cale.

La trei ani a început să-și piardă vederea, iar la 6 ani a orbit definitiv.

”Am avut probleme de mic. De la 6 ani am rămas nevăzător complet. Mama a luat un microb în timpul sarcinii, care m-a afectat, iar ulterior, mi-am pierdut vederea definitiv.

A trebuit să învăț să fac față acestei situații, dar având probleme de mic, chiar dacă nu atât de grave, m-am obișnuit așa.

Eu așa știu lumea, așa o percep și cred că, cu toate că ai o dizabilitate, poți să faci ceva în viață”, a explicat Bologa, într-un interviu pentru Monitorul de Cluj.

Părinții, care au lucrat în străinătate, au făcut eforturi pentru a-l duce în Belgia, unde a suferit o intervenție chirurgicală. A fost în zadar. Dar avea să fie ultima înfrângere a lui Alex...

Alex a făcut școala generală și Liceul Special pentru Deficienți de Vedere Cluj-Napoca. A absolvit două facultăți – Psihopedagogie Specială și Kinetoterapie și a găsit echilibrul perfect pentru a îmbina școala și sportul.

Alex a ȋnceput să practice judoul în 2012, după organizarea unei selecții pentru nevăzători, ȋn mai multe centre destinate acestora, de antrenorii de la clubul Universitatea CSM Cluj.

Făcuse ȋnot ȋnainte, iar calitățile motrice, motivația şi dorința de a ȋnvăța au fost ușor remarcate de antrenori/ Adaptarea lui i-a uimit pe cei care i-au îndrumat pașii în tainele judoului.

”Prin terapiile efectuate, am reușit să ajung aici. Acest sport mi-a schimbat viața. Simt că pot trece peste orice obstacol și m-a făcut întotdeauna să fiu învingător”, povestea Alex, într-un interviu pentru Comitetul Paralimpic Român.

”Nu puteam să stau să mă plâng. Mi-a plăcut de mic să fac sport. Am reușit să mă adaptez la fiecare situație și am găsit soluții. Eu nu știu să fur meserie, cum se spune, pentru că nu văd, așa că trebuie să mă adaptez”, mai mărturisea Alex.

Pregătit de antrenorii Tamaș Gergely și Gianina Andreica, Alex a dovedit că orice limită poate fi depășită.

Antrenoarea Gianina Andreica își amintea, într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor, că l-a văzut pe Alex plângând o singură dată.

”A fost în momentul în care părinții s-au opus și au vrut să nu-l mai lase să facă judo. Mama lui i-a spus că nu vrea un bătăuș din copilul ei. El i-a explicat, plângând, ce înseamnă judo și așa a rămas la Cluj-Napoca”, a povestit Gianina Andreica.

Alex e dublu campion european și are două medalii de bronz la Jocurile Paralimpice.
Antrenamentele se desfășoară fără menajamente, sportivii nevăzători fiind tratați întocmai ca și colegii lor care văd, iar acest lucru l-a ajutat enorm pe Alex.

”Eu îmi dau seama unde e adversarul, văd totul ȋn minte. Îl simt când vine spre mine şi ştiu ce vrea să facă. Când se duce cu piciorul ȋn faţă, ȋmi dau seama ce urmează. Este ideal să simt intenţia adversarului cu o fracţiune de secundă ȋnainte”, explica Alexandru pentru Transilvania Reporter.

”Alex nu este un fenomen, este un sportiv care s-a integrat fenomenal. E adevărat că este mai serios decât ceilalți pentru că el nu vede, nu fură tehnici. Tehnica el o face cel mai frumos, poate tocmai pentru că el vede cu ochii minții.

Este o plăcere să antrenezi un astfel de sportiv. Eu îi spun ce trebuie să facă, iar el aplică perfect”, se mândrește antrenoarea Gianina Andreica.

Alex spune că nu se plictisește niciodată de judo. De aproape 10 ani, face câte două antrenamente pe săptămână, liber doar miercuri și duminică.

”Mulți tineri care au diferite dizabilități aleg să se izoleze de cei din jur. Sfatul meu pentru ei este să socializeze cât mai mult, să participe la activități.

Omul este o ființă socială, cu asta se hrănește. Ieșiți, cunoașteți oameni, lăsați calculatoarele, telefoanele, faceți mișcare.

Apreciați viața de zi cu zi! Vă sfătuiesc să vedeți ceva bun în tot ceea ce faceți și în tot ce vi se întâmplă”, a mai spus Alex Bologa, pentru Monitorul de Cluj.


CLICK - Follow us on Google News