Cristian Presură a fost fascinat de matematică încă din copilărie și tot matematica a fost cea care, mai târziu, l-a împins către fizică.

Din 2003, este cercetător la compania olandeză Philips, unde a dezvoltat primul senzor optic capabil să măsoare pulsul.

Destinul lui Cristian Presură s-ar putea să aibă la bază și o mică încăpățânare de a-i demonstra profesorului de fizică din liceu, care l-a lăsat de două ori corigent, că este capabil nu numai să termine o facultate de fizică, ci și să obțină un doctorat în optică, la Universitatea din Groningen, Olanda, și să publice articole în cele mai prestigioase reviste de știință din lume.

… despre cum a descoperit pasiunea pentru fizică, dacă a fost un profesor, un mentor?

”Profesorul meu de fizică din liceu m-a lăsat de două ori corigent. Facultatea de fizică a fost a doua mea facultate, după ce la Electrotehnică am întâlnit un alt profesor, care mi-a pus în mână cartea ”Fizica modernă“, a lui Richard Feynman.

Acea carte m-a inspirat. ”Fizica modernă“ are foarte multe ecuații și, plăcându-mi matematica, au început să-mi placă așa de mult și ecuațiile de fizică, încât am descoperit-o prin ecuații.

Bineînțeles că am avut și atracția către natură și către mister, dar când am văzut că toate aceste lucruri le poți înțelege prin ecuații, am zis: ”Fizica e extraordinară!“. povestește fizicianul Cristian Presură, într-un interviu în cotidianul Libertatea.

… despre cum a rămas corigent la fizică de două ori

”Înțelegeam bine, în schimb nu eram de acord cu profesorul. El era genul de profesor care scotea manualul și spunea: ”Așa se rezolvă problema asta“. Iar eu spuneam: ”Da, OK, este o metodă, dar știți, domn’ profesor, eu mai am încă o metodă”.

El mă scotea la tablă, eu rezolvam, făceam calculele și el îmi spunea: ”Nu e în manual, treci la loc, nota 2.” El era supărat pe mine pentru că făceam altfel exercițiile.

Atunci am fost și eu puțin încăpățânat și-i spuneam cu fiecare ocazie: ”Nu, nu sunt de acord cu dumneavoastră. Am făcut bine, de ce îmi dați 2?”. Disputa noastră a devenit din ce în ce mai mare. (…)

Am mai vorbit. A fost foarte frumos, a fost o lecție de viață! Eu am rămas cu o problemă: a profesorului care te-a lăsat corigent și căruia tu vrei să-i demonstrezi că ești în stare.

Eu visam să mă duc și să-i spun: ”Știți, m-ați lăsat corigent, iar eu am terminat Facultatea de Fizică. Dar nu numai asta, eu am făcut și un doctorat în fizică, în străinătate. Și nu numai asta, am publicat și în cele mai prestigioase reviste de știință din lume, printre care și «Science». (…)

Da, după ce am publicat în ”Science”, m-am dus la Vâlcea și l-am găsit într-un parc. Am început să-i explic: ”Domn’ profesor, știți că m-ați lăsat corigent?”. ”Da, știu”, mi-a zis și apoi s-a uitat în jos. ”

Știți, am făcut Facultatea de Fizică.” El s-a uitat către mine pierdut și mi-a zis: ”Da? Bravo!”, după care și-a lăsat din nou privirea în jos, amărât. Se tot uita la o sticlă. Eu am continuat: ”Am făcut și doctorat în fizică“. ”Bravo!”, mi-a zis și iarăși s-a uitat la sticlă.

Atunci mi-am dat seama că e ceva în neregulă și zic: ”Domn’ profesor, ce se întâmplă, ce e în sticla aia?”. Atunci, în sfârșit, s-a trezit și a început să-mi povestească: ”Uite, mă, Cristi, ce mi s-a întâmplat. Am fost să-mi iau o sticlă de ulei și am plătit pentru ea un sfert din pensia mea”.

Mi-am dat seama imediat că făcuse o greșeală: în loc să ia ulei de floarea-soarelui, luase o sticlă de ulei de măsline foarte scump. Era devastat de chestia asta.

Dintr-odată, toată supărarea aia pe care o avusesem s-a dus. I-am luat sticla, m-am dus la magazin și i-am explicat situația vânzătoarei, a înțeles, mi-a dat ulei de floarea-soarelui și diferența de bani.Când m-a văzut cu banii, profesorul mi-a zis: ”Vai, Cristi, ce bucurie mi-ai făcut! Ce mai faci tu?” De atunci n-am mai avut niciun fel de ranchiună”, a relatat fizicianul Cristian Presură.